În ciuda acţiunilor desfăşurate în comunităţile de emigranţi iugoslavi privind eliminarea opozanţilor regimului Tito, despre UDBA (Uprava državne bezbednosti), serviciul secret al Iugoslaviei comuniste, se ştiu destul de puţine.
Serviciul de informaţii iugoslav, activ în perioada 1946-1991, a fost în primul rând responsabil de securitatea internă a statului, având drept obiectiv identificarea şi obstrucţionarea activităţilor ce puteau afecta siguranţa şi ordinea publică. În viziunea comunistă, printre cei consideraţi inamici se numărau adepţii modelului capitalist, clericii, naţionaliştii sau separatiştii. Pentru îndeplinirea misiunilor, UDBA a beneficiat de puteri extinse, având competenţe specifice activităţii poliţieneşti (identificări de persoane, interogatorii, arestări).
Activitatea de informaţii înaintea căderii comunismului
Activitatea de intelligence derulată în străinătate se subordona preponderent Partidului Comunist, care dirija acţiunile. În activităţile externe, UDBA s-a făcut remarcat prin eliminarea grupărilor considerate teroriste de către regimul politic, în fapt disidenţi care luptau împotriva regimului lui Tito. Între anii 1960-1990, se estimează că UDBA ar fi dirijat peste 100 de asasinate în Occident, în mare parte în statele care găzduiau emigranţi iugoslavi. Majoritatea asasinatelor din străinătate urmau un model standard. Agenţii iugoslavi derulau operaţiuni de dezinformare în cercurile emigranţilor din Occident pentru a crea confuzie şi dispute în interiorul grupurilor. După o supraveghere atentă a situaţiei, agenţii profitau de orice oportunitate pentru eliminarea ţintelor, de obicei cu focuri de armă de la mică distanţă. Acţionând în acest fel, UDBA putea pune asasinatele pe seama ”conflictelor dintre emigranţi”, ipoteză ce era, de regulă, acceptată de către poliţia occidentală şi serviciile de informaţii.
Tranziţia la democraţie. Moştenirea UDBA
UDBA sau Administraţia Securităţii de Stat, aşa cum este uneori menţionat serviciul, are încă notorietate în Balcani. Serviciul de securitate iugoslav a reprezentat un instrument temut de control al societăţii civile. Deşi dizolvat în mod oficial în 1991, reminiscenţele sale sunt încă prezente în regiune, personificate de oameni de afaceri sau politicieni care au avut legături cu fostul regim comunist.
Pentru statele din fosta Republică Iugoslavă, Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Kosovo, documentele care conţin referiri la agenţi sau operaţiuni din trecut sunt foarte valoroase. Pe baza acestora, colaboratorii fostei poliţii politice iugoslave pot fi identificaţi şi împiedicați să ocupe funcţii în instituţiile publice. Această operaţiune de deconspirare este îngreunată de distrugerea majorităţii dosarelor UDBA la începutul anilor `90, în timpul procesului de destrămare a Iugoslaviei.
Noi principii în intelligence
După sfârşitul Războiului Rece şi dezintegrarea Iugoslaviei, responsabilii cu restructurarea sectorului de intelligence au făcut eforturi pentru a crea un sistem inovator care să răspundă nevoilor fiecărei ţări în parte. Deşi în acest proces au fost folosiţi şi câţiva specialişti din „patrimoniul iugoslav”, în cele din urmă priorităţile naţionale au dictat modelarea unor servicii de intelligence ce s-au distanţat de tradiţiile UDBA.
Majoritatea statelor actuale din Balcanii de Vest şi-au adaptat cadrul legal care reglementează organizarea şi funcţionarea serviciilor de informaţii potrivit standardelor europene. Atât Uniunea Europeană, cât şi NATO, au sprijinit societăţile post-comuniste să realizeze reforme în sectorul de intelligence. Schimbările, care porneau de la principii democratice, au fost corelate cu eforturile statelor din Balcanii de Vest de a se integra în structurile euro-atlantice.
Misiunea serviciilor de intelligence din Balcanii de Vest, asemenea serviciilor moderne din ţările democratice, este aceea de a colecta, prelucra şi analiza informaţii relevante pentru interesele de securitate ale statelor. Ulterior, acestea sunt diseminate către decidenţii politici sau organele de aplicare a legii, după caz, pentru a fundamenta măsurile necesare. Provocarea întâmpinată de statele din Balcanii de Vest a fost aceea de a institui reguli, controale şi măsuri care să asigure protejarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi să prevină abaterile din partea serviciilor de intelligence, dar fără a le afecta misiunile.
În Croaţia, spre exemplu, Parlamentul a desemnat un Consiliu special pentru supravegherea civilă a Serviciului de Securitate şi Intelligence (SOA), un organism non-parlamentar, responsabil cu soluționarea plângerilor adresate de cetăţeni la adresa instituţiei. De asemenea, SOA este monitorizat, în anumite cazuri, de către instanţele judecătoreşti, iar judecătorii Curţii Supreme sunt chemaţi să aprobe unele măsuri speciale ce revin Serviciului.
Scurt studiu de caz. Agenţia de Informaţii şi Securitate a Serbiei (BIA)
Constituţia din 2006 a Republicii Serbia reglementează o serie de aspecte legate de sistemul de securitate, dar nu defineşte toate elementele sistemului, maniera în care acesta este organizat şi funcţionează sau cine îl gestionează. Acest context constituţional a permis Agenţiei de Informaţii şi Securitate a Serbiei (BIA), însărcinată cu derularea de activităţi specifice de intelligence, să aibă puteri sporite.
În conformitate cu Legea BIA, Agenţia este condusă de către un director numit de Guvern. Directorul beneficiază de o serie de atribute care îi conferă autoritate. Acesta emite acte privind organizarea internă şi desfăşurarea activităţilor, dar şi instrucţiuni operaţionale obligatorii pentru membrii Agenţiei.
În ceea ce priveşte reglementarea activităţii BIA, nu există o separare a competenţelor specifice activităţii de aplicare a legii de cele specifice serviciilor de intelligence. Potrivit legii, BIA poate desfăşura activităţi care ţin de competenţa Ministerului de Interne, dacă acest lucru este necesar din motive de securitate deosebite. În cadrul BIA personalul angajat este împărţit în funcţionari autorizaţi (AO) şi angajaţi cu atribuţii speciale poliţieneşti. Membrii Agenţiei au acelaşi statut şi competenţe juridice ca şi poliţiştii, putând purta arme şi exercita atribuţii specifice activităţilor desfăşurate de oamenii legii. Astfel, BIA se poate implica în diferite anchete penale ce ţin de combaterea criminalităţii organizate şi economice.
Agenţia sârbă de informaţii poate refuza să divulge societăţii civile statisticile cu privire la numărul persoanelor fizice şi juridice ale căror convorbiri au fost interceptate, în ciuda faptului că în anul 2013 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că datele privind punerea în aplicare a măsurilor speciale de investigaţie trebuie să fie disponibile publicului.
Deşi supravegherea parlamentară are loc regulat, Comitetul de Control al Serviciilor de Securitate a evitat discutarea tipurilor de reforme ale sistemului de securitate care trebuie întreprinse pentru a îmbunătăţi eficienţa, integritatea şi responsabilitatea democratică a BIA.
Nivelul la care se manifestă controlul democratic asupra BIA atestă că Serviciul se află încă într-o fază incipientă de reformă. În proiectul Strategiei Naţionale de Securitate, din anul 2018, publicat pe site-ul Ministerului Apărării, se fac referiri la controlul democratic asupra Serviciului, fără a fi abordată explicit latura civilă şi dimensiunea publică a controlului. De asemenea, Strategia stipulează că organele judiciare şi de supraveghere independente nu au competenţa controlului asupra activităţilor confidenţiale desfăşurate de BIA pentru a determina dacă legea este respectată. De asemenea, conform acestui proiect, directorul BIA nu este obligat să raporteze Adunării Naţionale starea de securitate naţională pe domeniile de competenţă.
În Serbia, dar şi în celelalte state foste iugoslave, percepţia asupra ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a fost modelată de poziţia geografică, propriul trecut sau aspiraţiile naţionale. Alături de reformele politice şi economice, cooperarea sau, după caz, integrarea în instituţiile euro-atlantice au impus şi adaptarea sectorului de intelligence, cu sprijinul partenerilor occidentali. În acelaşi timp, în definirea priorităţilor de securitate ale statelor balcanice nu a lipsit influenţa exercitată de actori externi care au urmărit propriile interese în această regiune.
Abstract
Despite being less known at international level, UDBA or UDSA, the secret service of former Yugoslavia Republic, was very effective in conducting its missions. For the communist regime, it was an useful tool to oversight society. After the dissolution of Iugoslavia, many intelligence services from Western Balkans adapted their legal framework to european standards based on democratic principles. This was a way to emphasize the commitment to the euro-atlantic structures.
However, reminiscences of UDBA activities still continue to influence some intelligence services from Western Balkans. The transition to democracy in Western Balkans has not yet managed to reform the security sector.
Autor: Andrei Chelmuş
