#Millennialradical. Radicalizarea adolescenţilor

Până de curând, sintagma radicalizarea minorilor se referea în special la adolescenţii musulmani care sunt inspiraţi să comită acte de violenţă de către sistemul de propagandă al organizaţiilor teroriste. În prezent, Occidentul se confruntă cu radicalizarea extremist-teroristă a unor tineri autohtoni care nu au avut nicio conexiune anterioară cu astfel de ideologii sau religii.

Calea spre radicalizare. Conectivitatea

Organizaţiile extremist-teroriste folosesc platformele de socializare pentru a atrage atenţia adolescenţilor din Occident prin videoclipuri şi suprasaturare cu mesaje manipulatoare. Acest tip de propagandă este cel mai prolific şi eficient din punct de vedere al balanţei costuri versus beneficii. Factori ca libertatea de expresie, facilitatea comunicării şi caracterul anonim al acesteia contribuie la atractivitatea pe care o prezintă mediul online.

Tehnici de recrutare şi de comunicare

Există două tipologii de radicalizare: individuală – autoradicalizare, iniţial tânărul accesând materialul propagandistic din curiozitate, sau prin contactul direct cu vectorul radicalizant, fie prin participarea la conferinţe sau predici cu circuit închis, fie prin contactul direct realizat în spaţiul virtual.

În această etapă, recrutorul preia controlul, stabileşte motivaţia care stă la baza interesului manifestat de tânăr şi îşi adaptează retorica în funcţie de aceasta. Tinerii proveniţi din familii dezorganizate, cu un nivel de trai sub medie, care nu cunosc religia sau ideologia respectivă şi nu au un sistem propriu de valori bine definit sunt ţintele predilecte pentru membrii organizaţiilor extremist-teroriste sau persoanele de suport ale acestora.

Factorul psihologic

În faza iniţială a radicalizării, aceea de sensibilizare la ideologia radicală, reţelele sociale sunt un instrument de propagandă de care organizaţiile extremist-teroriste se folosesc arătând un nivel ridicat de profesionalism. Internetul reprezintă un refugiu pentru mulţi dintre adolescenţi, iar conţinutul mass media propagandist este bine realizat, spectaculos, cu personaje reale, idealizate şi evidenţiate, care alimentează curiozitatea adolescenţilor, dorinţa lor de a transpune în realitate jocurile video şi de a juca propriul rol de erou.

În general, în a doua fază, noii adepţi sunt încurajaţi să întrerupă legăturile cu prietenii şi familia. Relaţiile cu membrii organizaţiei sunt consolidate prin izolarea psihologică, uneori fizică, de fostul mediu social în care activau, astfel asigurându-se o coeziune a grupului în numele unei ideologii, credinţe sau religii.

Următoarea etapă este caracterizată prin disponibilitatea minorului de a acţiona în numele grupării. Din punct de vedere psihologic, trecerea la comiterea actelor violente nu este un proces uşor. În stadiul incipient, tânărul începe să îşi exprime public susţinerea faţă de grupare şi ideologia acesteia, adoptă stilul vestimentar specific organizaţiei şi îşi schimbă înfăţişarea, iar, în unele cazuri, se converteşte şi devine practicant al religiei respective.

În planificarea unui atac, grupările folosesc o strategie bine pusă la punct pentru pregătirea psihologică a noului recrut. Acesta este instruit să îşi scrie testamentul sau să facă o înregistrare video de angajament, mizându-se pe faptul că astfel îi va fi mai greu să renunţe la intenţia de a comite un act violent. Grupul ţintă este depersonificat, fiind comparat cu animale dăunătoare care trebuie eliminate, totul pentru a justifica actele de violenţă sau pentru a potenţa nivelul de ameninţare pe care îl reprezintă.

Studiu de caz. Jihadi Jake – Australia

Unul dintre cele mai elocvente şi intens mediatizate exemple de radicalizare a tinerilor este cel al lui Jihadi Jake. Un adolescent inteligent şi timid din Melbourne, Australia, marginalizat de colegi şi tulburat după divorţul părinţilor şi decesul mamei sale, Jake Bilardi a fost recrutat de Daesh şi a început procesul de radicalizare online, unde a accesat material propagandistic pe fondul interesului manifestat faţă de invazia şi ocuparea Irakului şi a Afganistanului de către americani. Bilardi s-a convertit la islam la vârsta de 16 ani şi a început să frecventeze moscheile din suburbiile oraşului Melbourne. Ulterior, a fost remarcat de recrutorii islamişti care i-au facilitat deplasarea din Australia în Turcia şi din Turcia în Siria şi apoi Irak, unde a preluat numele de Abu Abdullah.

Omar al Faruq – România

În cazul lui Constantin Luigi Boicea, tânărul din Craiova care a şocat întreaga ţară când a fost reţinut pentru propagandă jihadistă, atrage atenţia faptul că acesta a parcurs accelerat toate etapele procesului de autoradicalizare, a acceptat să se convertească la religia musulmană şi să preia numele Omar Al-Faruq. Deşi cunoscuţii îl descriau ca pe un copil liniştit şi respectuos, comportamentul lui Boicea s-a schimbat ulterior, dovedind o agresivitate verbală necaracteristică atunci când noua sa religie devenea subiect de discuţie sau când susţinea cauza jihadistă pe forumurile unde era activ. Radicalizarea sa a fost atât de profundă încât nici după ce a intrat sub control judiciar nu şi-a încetat activitatea propagandistă.

Indicatori ai radicalizării

Aplicând modelul metodologiilor Extremist Risk Guidance (Lloyd & Dean, 2015, p.46) şi Vulnerability Assessment Framework, reiese faptul că, atât Jake Bilardi, cât şi Luigi Boicea au parcurs un proces de autoradicalizare, prezentând indicatori clari pentru fiecare etapă a acestuia.

În primă fază, au fost prezenţi indicatori de angajament faţă de grupare, tinerii empatizând cu cauza jihadistă şi considerând că atentatele teroriste sunt justificate de acţiunile coaliţiei anti-Daesh. Pentru un tânăr care nu se adaptează la cerinţele societăţii în care trăieşte, care este marginalizat de semenii săi sau de familie, sentimentul de apartenenţă şi de camaraderie pe care îl trăieşte după ce intră în contact cu grupările extremist-teroriste justifică orice încălcare a principiilor în care credea.

Progresiv, cei doi au trecut la etapa de intenţie, caracterizată prin identificarea cu grupul, convertire la islam, gândire de tipul noi contra lor, dezumanizarea inamicului pentru facilita trecerea la actele violente pe care atât tânărul român cât şi cel australian plănuiau să le pună în practică pe teritoriul propriei ţări.

Constantin Luigi Boicea a continuat să acceseze site-uri de propagandă şi instruire ale Daesh, unde a învăţat să folosească arme de foc şi dispozitive explozive. Acesta a cerut ajutor financiar pentru a planifica şi organiza un atac terorist şi chiar şi-a exprimat disponibilitatea de a deveni martir. Întrucât a încălcat condiţiile impuse de controlul judiciar, Boicea a fost condamnat, în cele din urmă, la trei ani şi patru luni de închisoare.

Spre deosebire de tânărul român, Jake Bilardi a reuşit să dobândească acces la resurse şi i s-a facilitat deplasarea din Australia în Irak, pentru a se alătura Daesh.

Aici a luat naştere Jihadi Jake, un instrument de propagandă prin care organizaţia îşi demonstra puterea asupra tinerilor occidentali. Jake Bilardi a fost convins în cele din urmă să comită un atac sinucigaş în care şi-a pierdut viaţa în 2015, la vârsta de 18 ani.

Ce putem face?

Acest fenomen necesită un răspuns hotărât din partea societăţii în ansamblu, spunea Frans Timmermans într-un comunicat de presă al Comisiei Europene în care se anunţau noi măsuri UE pentru combaterea radicalizării violente care duce la terorism. Eforturile comune de depistare şi eliminare a conţinutului radicalizant din mediul online, derulate de companiile de internet şi platformele de socializare în cooperare cu autorităţile, dau rezultate. Însă comunitatea poate avea un aport considerabil în demersul de prevenţie.

Numărul în creştere al tinerilor români radicalizaţi şi impactul mediatic al acestor cazuri pot accentua, pe de o parte, atractivitatea pe care ţara noastră o prezintă ca teren propice pentru atragerea de adepţi şi, pe de altă parte, efectul de contagiune. Odată stabilit un precedent, prevenţia este măsura cea mai recomandată iar cadrele din învăţământ, membrii comunităţii şi familia trebuie să aibă în vedere schimbările de comportament şi personalitate ale adolescenţilor care constituie indicatori ai radicalizării.

Utilizarea unor astfel de indicatori de radicalizare în campaniile de awareness, sensibilizarea comunităţilor cu privire la pericolul pe care îl prezintă materialul radicalizant, împreună cu programul UE de susţinere a societăţii civile în dezvoltarea de campanii cu o contra-retorică eficientă, sunt măsuri care pot combate cu succes acest flagel cu care se confruntă societatea occidentală în prezent şi, în special, tinerii millenniali.

Abstract

Emotional and mental instability, the lack of balance caused by insufficient life experience, the desire to be part of a community and to show off are characteristic to all generations of teenagers, not only to millennials. However, because of the unrestricted access to information, their vulnerability increases tenfold, both because of the exposure to the vast radicalizing material available online, and because of the real-time and anonymous communication tools provided by chat-rooms and encrypted apps.

In this article, we present the indicators and the radicalizing process of two teenagers by applying tools used by the British authorities in the Prevent programme. The similarities between the two cases, the Australian and the Romanian one, prove that self-radicalization occurs in the same way, irrespective of time and distance, and prevention is primordial in eliminating this kind of threat.

Autor: Alina Oprea