Principiile de bază ale democraţiei (conducere de către popor) sunt în esenţă votul universal şi suveranitatea naţiunii. Votul universal sau sistemul electoral majoritar generează o serie de puncte slabe unde se poate interveni cu o „armă” ofensivă cu scop manipulator, constituită dintr-un ansamblu de ştiri false (articole, imagini etc.), denumite generic „fake news” (ştiri false). Până la alegerile prezidenţiale din SUA (2016), puțini au conștientizat impactul major asupra electoratului produs de utilizarea acestui tip de manipulare.
„Fake news” pot schimba orientarea alegătorilor, influențând şi denaturând, într-un fel specific, percepţia asupra realităţii. De obicei, aceste atacuri nu necesită o pregătire specială, sau o oportunitate contextuală. Mai mult, nu necesită nici măcar „senzori” cu influență în anumite medii sociale pentru a le lansa şi propaga, fiind suficientă simpla asociere a elementelor supuse efectelor ştirilor false (de exemplu o simplă strângere de mână între două persoane publice, într-un cadru informal, poate fi deformată pentru a fi prezentată ca un parteneriat strategic pe termen lung între două naţiuni, cu scop electoral).
Făcând o retrospectivă a apariţiei ştirilor false în România imediat după evenimentele din Decembrie `89, o perspectivă interesantă o oferă contextul şi modul în care acestea au apărut şi s-au propagat, respectiv impactul major pe care l-au avut în luarea unor decizii strategice. Canalele de comunicare au fost constituite în acea perioadă dintr-o televiziune publică de stat şi o multitudine de ziare şi reviste. Predominante, la cea dată, au fost ştirile legate de terorişti, care acţionează împotriva poporului, acte de sabotaj la adresa instituţiilor statului etc. Scopul acestor ştiri era de a produce confuzie şi panică în rândul populaţiei civile, generând haos la nivelul instituţiilor statului de la acea dată. Încă de atunci, ştirile false şi-au dovedit impactul devastator asupra acestor instituții.
Coroborând ştirile cu apetitul pentru informare al publicului (presa scrisă a înregistrat tiraje record), se poate observa că modul de elaborare şi propagare a ştirilor false se afla într-o stare incipientă, cu un caracter pronunţat de dezinformare. Ulterior, perisabilitatea acestor informaţii a generat un efect de recul din partea societăţii, cu efecte majore asupra tirajelor anumitor publicații, care au şi dispărut de pe piaţă.
Reinventarea ştirilor false
Avansul tehnologic al societăţii a creat un mediu propice de propagare, aducând ştirea direct pe echipamentele inteligente ale utilizatorilor. Simultan, a crescut şi ritmul în care publicul ţintă este asaltat cu ştiri false, fabricate cu scop precis și ambalate în mod comercial, astfel încât să pară știri autentice. Din punct de vedere tehnic, se poate afirma că multe din știrile false la care suntem supuși constant au căpătat o nouă valență, aceasta reinventându-se și suferind diverse mutații de natură tehnică pentru a fi prezente în toate domeniile mass-media. Putem spune chiar că au generat un segment separat al media.
În acest cadru, s-au dezvoltat instrumente și concepte noi de lucru, iar mediile de propagare au fost denaturate și utilizate cu scopul câștigării unei audiențe cât mai numeroase.
Creatorii de știri false rămân, în mare măsură, anonimi, deseori prin utilizarea unor conturi false sau pseudonime care să le ofere protecția anonimatului. Activitatea necesită cunoștințe de redactare a materialelor de tip știre sau reportaj și poate fi, în primul rând, poziționată în spatele aparatelor propagandistice ale unor entități sau actori statali cu aspirații de influență la nivel strategic zonal (mediul social).
Furnizorii de știri false sunt conturi de social media în spatele cărora se află persoane ce agreează sau susțin acest tip de activitate, platforme web, etc. Aceștia pot să răspândească în mod intenționat știrile false.
Mediul de socializare al știrilor false este reprezentat de pagini media, bloguri sau avataruri, special constituite pentru acest tip de activitate, în care știrile sunt prezentate părtinitor. Acestea au evoluat, de la nivelul text, la nivelul de meme-uri, videoclipuri etc., cu scopul de a genera vizualizări și a promova un concept politic sau de a crea o mișcare sau atitudine prin implicarea utilizatorilor pe acest tip de platforme media.
Clickbait sau momeala click-ului reprezintă un conținut special conceput (cel mai frecvent, titluri) pentru a determina utilizatorii să dea click pe ele. Acestea conțin adesea informații adevărate din punct de vedere tehnic, dar fără un conținut util.
Câteva instrumente, deja consacrate în offline, au migrat în totalitate în mediul virtual, cu efecte surprinzătoare:
– satira, utilizată pentru a face comentarii sociale (bazate pe trivializarea țintei) și imitarea evenimentelor sau actorilor din viața reală. Satira poate fi cu ușurință considerată un instrument strategic, deoarece vine în întâmpinarea consumatorilor cu scopul de a-i distra sau inspira. Conține multă bășcălie? (adeseori în detrimentul umorului) și este foarte ușor asimilată și împărtășită. Aceasta poate fi ambalată și prezentată ulterior ca o știre falsă. Din punct de vedere didactic, un exemplu clasic de ştire falsă este comentariul asociat tabloului în care un şarpele vânează un peşte, dar care, ambalat în„fake news” poate arată cum „un şarpe curajos salvează un peşte de la înec”;
– propaganda este construirea și livrarea unei informații cu caracter tendențios, cu scopul de a promova un anumit punct de vedere ideologic. Aceasta nu poate fi considerată în sine o știre falsă deoarece provine de la senzori de influență, cu scopul de a inocula o idee preconcepută și a genera dezbateri publice a căror finalitate este prestabilită. Poate fi însă ambalată ulterior într-o știre falsă, cu scopul de a părea fie un fals evident, fie un adevăr de necontestat;
– teoria conspirației reprezintă o serie de explicații sau interpretări ale unor evenimente care au la bază dovezi îndoielnice sau inexistente despre planuri secrete (de regulă ale guvernelor sau ale unor grupuri oculte), cu scopul de a ascunde sau mistifica anumite evenimente. Acestea au uneori la bază elemente individuale cu nuclee de adevăr.
Un nou cal troian
Impactul „fake news” asupra statului democratic, bazat pe votul majorității, cu efect puternic asupra electoratului (ex. cazul S.U.A.), poate fi comparat cu cel al unui cal troian, deoarece forța distructivă provine din interior și contribuie major al distrugerea valorilor democratice fundamentale.
Modul ingenios prin care aceste ştiri reuşesc să strecoare îndoiala și să se adreseze întregii societăţi prin folosirea paletei de mijloace prezentate mai sus, coroborate și cu alte elemente sociologice de persuasiune și manipulare, creează efecte devastatoare din interior.
Știrile false își manifestă efectele nocive prin exploatarea slăbiciunilor mecanismelor democratice, generând reorientarea parcursului unor ţări şi, in extremis, destabilizarea zonală, economică şi politică.
Abstract
Until recently, universal representative democracy relied heavily on the premise that the mechanism which produces and distributes information cannot be corrupted in such a manner that the citizens can no longer rely on products delivered by traditional or new-media when making a political decision like voting. With the advent of fake news, which thrives in the online environment, state institutions faced a new dilemma about how to best counter them and mitigate the damages done to the democratic process.
Autori: Petrică Alupoaie şi Flavius Sichitiu
