Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web-ului, remarca, în 1999, că „Puterea internetului rezidă din universalitatea sa. Faptul poate fi accesat de oricine, indiferent de dizabilităţi, este un aspect esenţial”. Cel care a pus bazele Internetului deține, în prezent, World Wide Web Consortium, un hub care urmărește și îndrumă dezvoltarea lumii virtuale.
Citatul de mai sus prezintă beneficiile pe care acest spațiu imaterial, fără frontiere, le aduce utilizatorilor săi. Interconectivitatea globală, prin înlăturarea barierelor culturale, geografice sau religioase, a început, dezvoltat și susținut o serie de fluxuri și procese, eficientizând activități din toate sectoarele vieții social-economice.
Spre exemplu, timpul, ca resursă vitală pentru indivizi și societăți, poate fi valorizat într-o manieră superioară datorită mecanismelor și instrumentelor furnizate de Internet. Timpul pierdut la plata unor facturi la ghișeele instituțiilor publice a fost recuperat datorită plăților online. Pe de altă parte, transferul cunoașterii între indivizi și grupuri sociale a fost revoluționat, căpătând proporții din ce în ce mai mari, odată cu accesul fiecărui utilizator la baza de date mondială.
Cu toate acestea, dezvoltarea Internetului a arătat şi o latură negativă, mai puțin evidentă în mesajul inventatorului său. Având în vedere că Internetul stochează mult conţinut creat de utilizatori, capacitatea acestora din urmă de a separa datele certe și informațiile de propagandă, dezinformare sau fake news nu este una ridicată.
Psihicul uman întrebuințează tipare pentru a putea furniza rezultate cât mai rapid în activităţile zilnice şi astfel dezvoltă o „obișnuință” de a avea acces la date. În condițiile în care date primare sunt publicate în cantități imense pe Internet, capacitatea indivizilor de a diferenția datele publice de cele confidențiale sau secrete a scăzut.
În acest context, constatăm că numeroasele beneficii și evoluții ale ultimei jumătăți de deceniu au contribuit, contrar dorinței inițiale, și la reducerea capacității indivizilor de a valoriza secretul, de a-i înțelege importanța, de a contribui la protejarea sa și, mai mult decât atât, la banalizarea informațiilor.
Generația millenials mai degrabă ar condamna accesul restrâns la informație, decât publicarea unor date confidențiale ce pot furniza avantaj competitiv unui stat, unei companii străine ori unui actor non-statal, cu interese divergente.
Articolul de față îşi propune să susţină demersul de awareness realizat în rândul cititorilor, pentru a întări ideea conform căreia informația reprezintă putere şi este căutată de numeroși actori, însă este nevoie ca unele informații să rămână secrete.
De ce avem nevoie de informație
Vorbim despre o „nevoie” de a deține informație și nu despre o „dorință”, argumentul fiind că individul necesită date și informații pentru a funcționa ca organism viu.
Omul, asemeni unui sistem de calcul, funcționează pe baza unor input-uri și generează, în urma procesării acestora, output-uri. Interacțiunea organismelor vii cu mediul înconjurător și elementele sale componente se realizează, la nivel primar, în baza simțurilor de bază.
De exemplu, pentru un şofer sunetul sirenei unui autovehicul de urgență reprezintă input-ul, care, odată procesat, produce un output, materializat printr-un comportament adecvat. Respectivul şofer intră într-o stare de vigilenţă sporită şi se pregăteşte să cedeze prioritatea autovehiculului de urgenţă. Temperatura scăzută determină reacţia de a proteja organismul prin folosirea unei vestimentaţii adecvate. În lipsa acesteia, organismul reacţionează prin contracţii musculare menite să producă energie calorică. Așadar omul are nevoie de date și informații pentru a putea supraviețui, iar organismul le culege, în multe cazuri mecanic, inconștient.
La fel ca la nivelul individual, grupurile sociale au nevoie de date pentru a se forma, exista și pentru a-și promova interesele. În procesul formării unui grup, indivizii au nevoie mai întâi de informații despre celelalte persoane cu care interacționează, pentru a le putea identifica pe cele care le împărtășesc viziunea într-un domeniu sau care manifestă aceleași interese. Mai apoi, coagularea grupului se realizează în baza unor experiențe comune. Urmărind interesul de grup, membrii acestuia culeg date din exterior, le procesează și concep comportamente în consecință.
Complexitatea analizei unui grup crește atunci când facem referire la entități precum companiile, organizațiile private sau statele. Parte dintre acestea, conștientizând faptul că informația este sursă de putere și succes, au dezvoltat mecanisme dedicate culegerii, analizei și diseminării informațiilor. În mediul privat, departamentul de business intelligence este o componentă vitală pentru dezvoltarea afacerii.
În privinţa statelor, serviciile de informații, fie ele interne sau externe, au existat din totdeauna și vor exista, tocmai datorită caracterului lor indispensabil existenței unui stat. Argumente pentru cele expuse sunt tocmai rolurile informației pentru actorii menționați:
– fundamentarea deciziilor – în măsura în care premisa de plecare este aceea că actorii doresc ca deciziile lor să fie unele avantajoase pentru dezvoltarea lor, acestea nu pot fi bazate pe o zonă irațională sau emoțională, ci pe fundamente logice, legături de cauzalitate și inferențe de calitate, toate acestea putând fi obținute doar prin existența unui input semnificativ din punct de vedere calitativ și cantitativ;
– cunoașterea adversarului – orice actor, fie el statal sau non-statal, urmărește atingerea unor obiective și promovarea unor interese. Atunci când acestea sunt în conflict cu cele ale altei entități, se naște competiția (preferabilă conflictului). Pentru a putea dobândi un avantaj în fața adversarului este necesară cunoașterea acestuia, a planurilor sale, a strategiei de acțiune, a resurselor de care dispune și a celorlalte aspecte legate de funcționarea sa. Iar această cunoaștere poate fi dobândită doar prin date și informații culese despre adversar;
– cunoașterea mediului – informația furnizează cunoaștere cu privire la elementele externe ce pot influența procese și, implicit, gradul de atingere al obiectivelor. Cu siguranță, pentru realizarea unor activități, spre exemplu, de dezinformare, este necesară cunoașterea adversarului, pentru a putea cosmetiza prezentarea datelor, însă, pentru ca respectiva acțiune să aibă succes, sunt necesare informații cu privire la canalele de comunicare, gradul de disponibilitate al acestora, specificul cultural și social al grupurilor țintă, valorile și obiceiurile grupului social ţintit, adeziunea la anumite valori sau repulsia dezvoltată în timp la anumite elemente;
– formularea de strategii – pentru a putea configura o viziune de ansamblu asupra atingerii unor obiective, o entitate are nevoie de informații atât despre mediul intern, de unde provin resursele, cât și despre mediul extern, acolo unde se regăsesc competitorii și adversarii. Deţinerea unor informații de calitate poate asigura funcționalitatea și eficiența strategiei, în sensul capacității integrale de punere în aplicare;
– capacitatea de previziune –atât în sensul de anticipare a mutărilor competitorilor sau adversarilor, cât și în sensul de înțelegere a unor evoluții viitoare cu potențial risc la adresa entității proprii. Capacitatea de previziune asigură atât în mediul privat, cât și în serviciile de informații, succesul misiunilor asumate. În absența naturii preventive, entitatea care acționează doar reactiv va suferi diferite crize ce îi vor anula în timp capacitatea de funcționare;
– evitarea dezinformării și a propagandei – informația ajută la cunoașterea fenomenelor, grupurilor din societate, fluxurilor inter-statale și intențiilor altor entități. Așadar, informația este vitală în identificarea și contracararea acțiunilor competitorilor sau adversarilor de furnizare de date alterate, false, parțial adevărate sau interpretate, în vederea deturnării deciziilor.
Tendința ultimilor ani de a banaliza datele și informațiile reprezintă poate una dintre cele mai mari vulnerabilități ale statelor în fața adversarilor lor geopolitici și economici. O populație care nu conștientizează nevoia ca anumite date și informații să rămână secrete și protejate în consecință, îşi periclitează propria dezvoltare. Desecretizarea anumitor informaţii poate oferi adversarilor un avantaj.
Din aceste motive, statele au dezvoltat și dețin mecanisme (fundamentate constituțional și prin legislații naționale și supranaționale) prin care anumite informații sunt incluse în categoria celor secrete și prin care asigură protejarea acestora în consecință.
Informația schimbă cursul istoriei. Cazul lui Oleg Penkovsky
Oleg Penkovsky, ofițer GRU din 1946, a furnizat secrete ale URSS către CIA și MI6 în perioada 1960 – 1963. Deși perioada a fost scurtă, de puțin peste 3 ani, iar ofiţerul avea un acces limitat (potrivit principiului „nevoii de a cunoaște”), el a reușit să influențeze, prin secretele pe care le-a pus la dispoziția serviciilor occientale, evoluția Războiului Rece și a prevenit declanșarea unei noi conflagrații mondiale.
Occidentul, în 1960, investea resurse importante în cursa înarmărilor, în principal din cauza faptului că nu era conștient de puterea militară reală a URSS. În acest context, Oleg Penkovsky a furnizat o serie de date tehnice privitoare la programul cosmic rus, în baza cărora occidentalii au concluzionat că puterea militară sovietică nu era atât de mare pe cât o prezentau aceștia. Astfel şi-au configurat strategia de abordare a conflictului îngheţat în sensul reducerii investițiilor în zona militară și redirecționarea acestora către instrumente soft-power (care și-au dovedit eficienţa două decenii mai târziu).
O altă intervenţie a lui Oleg Penkovsky a fost în timpul Crizei Rachetelor din Cuba, în 1962, atunci când acesta a transmis o serie de secrete către CIA, prin care avertiza că rachetele pe care Hruşciov dorea să le instaleze în Cuba aveau rol ofensiv și nu defensiv, așa cum susținuse liderul URSS. Datele au fost utilizate de Kennedy pentru a negocia dezescaladarea crizei și evitarea unei noi conflagrații mondiale.
Datele și informațiile stau la baza tuturor activităților indivizilor, societăților, entităților comerciale, statale și suprastatale. Unele dintre acestea sunt catalogate oficial drept secrete, prin mecanisme supuse controlului democratic parlamentar, și beneficiază de protecție în consecință. Un singur fragment dintr-o astfel de informație, aparent nesemnificativ pentru cel ce intră în contact cu el (precum suprafața ocupată de un lansator), pentru adversar poate reprezenta acea piesă de puzzle care lipsea pentru a putea previziona, anticipa și acționa în direcția atingerii intereselor proprii.
Abstract
There are numerous misinterpretations of secrecy and its importance nowadays. The ”informational-boom” led social groups to consider that secrecy is no longer a viable instrument in different interactions. People got so used to find data on the Internet that they became victims of the „all-access capacity impression”.
Intelligence organizations, in their attempt to adapt to the constantly changing society, acknowledged the importance of being more and more open towards people. Thus, some people used this positive aspect and turned it into a negative one – intelligence organizations should declassify their archives and reduce the amount of secrecy.
These are two reasons for which individuals should dedicate some time to thinking whether they want full access and face consequences or they should value secrets and contribute to safeguarding them. This article brings to light some reasons to sustain the second approach.
Autor: Tiberiu Lazăr
