În Homo Deus: A Brief History of Tomorrow, Yuval Noah Harari propune termenul de „dataism“ pentru a arăta o posibilă direcție în care se îndreaptă omenirea. În înțelegerea autorului, acest nou „-ism“ anunță că „universul constă în fluxuri de date, iar valoarea oricărui fenomen sau entitate este determinată de contribuția sa la procesarea de date“. Aparent, dataismul se află într-o relație concurentă cu un alt concept căruia Harari îi conferă o nouă accepțiune: umanismul. Astfel, în viziunea autorului israelian, umanismul – idee care pune omul în centrul universului – îmbracă trei forme: liberalism, socialism și evoluționism, fiecare dintre aceste forme determinând curente politice conflictuale (capitalism vs. comunism vs. nazism).
Concurența aparentă dintre dataism și umanism este rezolvată de Harari într-o manieră neutră și elegantă: pentru ca umanismul să ajungă în momentul de ultimă destinație a omenirii (un fel de singularitate gravitațională istorică), se va folosi inevitabil de dataism pentru a-și transcende limitele, adică fix limitele impuse de condiția umană însăși. Așadar, în urma „mariajului“ dintre dataism și umanism sentimentele umane vor fi abandonate în favoarea fluxurilor de date, mult mai sigure și mult mai stabile.
O lume dominată de inteligența artificială
Reflecțiile lui Harari, destul de tulburătoare, ne-au permis și nouă să ne gândim la impactul pe care tehnologia o are asupra activității noastre de prevenire, o activitate care se concentrează preponderent asupra omului. În mod clar, nu era nevoie ca Harari să ne arate cum inteligența artificială ne domină viața de zi cu zi, cum Google, spre exemplu, ne cunoaște propria viață mai bine decât ne-o cunoaștem noi înșine cu ajutorul unor algoritmi foarte ingenioși și a biometriei folosită extrem de creativ.
Dacă aveți îndoieli, vă invităm să vă aduceți aminte o zi din viața dumneavoastră de acum un an, fără să folosiți PC-ul sau telefonul mobil: ce locuri ați vizitat? cu cine ați comunicat? ce preocupări aveați la acel moment? ce articole ați citit? ce jocuri ați jucat? Așadar, Big Data transformă în date (aproape) orice și permite o cunoaștere augmentată exponențial cu volumul de date de care se folosește. Procesul este atât de vast și de complicat încât nici măcar nu putem ști exact cum anume un algoritm sau, mai degrabă, mai mulți algoritmi interconectați ajung la o anumită concluzie (vezi rețelele neuronale artificiale).
Cum devenim ținte
Dincolo de preocupările noastre etice, ca ofițeri de contraspionaj cu responsabilități pe zona de prevenire, apare o întrebare firească pentru noi: pot adversarii noștri să acceseze aceste date? Dacă da, la ce-i ajută, din punct de vedere operativ? Mai putem, în aceste condiții, să prevenim acțiunile ostile pe care serviciile adverse le derulează împotriva țintelor pe care noi le protejăm? Și se mai poate pune cel puțin o întrebare, destul de neliniștitoare și aceasta: poate cineva să NU devină țintă? Încercăm să răspundem în ordine la aceste întrebări.
Prima, referitoare la adversari, primește un răspuns afirmativ: da, spionajul a accesat dintotdeauna, prin diverse metode, date utile puterii pe care o servește. Mai grav este că pentru unele dintre serviciile de spionaj, mai ales cele nealiate, legile, fie ele interne sau internaționale, reprezintă doar un obstacol minor, de care puține se împiedică.
Într-o primă fază, datele le-ar putea permite acestor servicii să deruleze operațiuni de targeting (punctare și selectare) mult mai eficiente: este infinit mai simplu să abordezi pe cineva când îi cunoști preocupările, de exemplu dacă preferă șahul jocurilor de societate, activitățile în are liber celor desfășurate în interior sau faptul că detestă băuturile alcoolice. Iar dacă aceste date pot oferi indicii temeinice despre accesul informativ pe care ținta l-ar putea avea, misiunea este, într-o fază ulterioară, cel puțin pe jumătate îndeplinită.
Despre eficiența activităților de prevenire putem recunoaște că va scădea cu atât mai mult cu cât există suficiente date disponibile despre țintă, fie în mediul virtual, fie în cel pe care (încă) îl numim „real“. Oricum, datele din mediul real își pot găsi cu ușurință drumul spre online. Departe de noi ideea de a sugera manevre de evitare de genul „Distrugeți toate procesoarele pe care le întâlniți! Scoateți orice are legătură cu Internetul din priză! Reveniți la telefonia pe sisteme analogice!“. Putem însă recomanda atenție la datele pe care cu generozitate le împărtășim, cel puțin la cele pe care le împărtășim în mod voit.
Informația care protejează
Procesul de recrutare presupune un moment în care ținta este abordată. De cele mai multe ori în persoană, dar au existat cazuri când această abordare a avut loc în mediul virtual. Așadar, în strategia noastră de prevenție recunoaștem că nu putem avea control asupra tuturor fluxurilor de date la care au acces adversarii noștri și preferăm să ne concentrăm pe modul de lucru al unui spion, pe care îl explicăm beneficiarilor Programului de awareness al SRI.
Scopul este ca, indiferent de ceea ce cunoaște un serviciu străin despre noi, să avem încrederea și curajul de a spune NU oricărei tentative de cultivare a unei relații și, mai apoi, de recrutare.
Încrederea la care facem apel nu se referă doar la forțele proprii ale unui individ, ci și la încrederea în Serviciul Român de Informații, al cărui scop este să obțină informații care să contribuie la protejarea cetățenilor. Așadar, noi vom încerca să arătam, într-o manieră cât mai clară, cum lucrează un serviciu de informații ostil și ce tehnologii folosește, astfel încât să puteți recunoaște astfel de tentative și să reacționați adecvat.
Pentru a încheia privind spre viitor, noi, cei din echipa de awareness în contraspionaj, vă invităm la un exercițiu de imaginație: închipuiți-vă cum ar arăta o „prezentare“ pe teme de awareness în contraspionaj făcută în realitatea virtuală? Sau în realitatea augmentată? Cu siguranță, exemplele oferite ar fi mai „vii“.
Abstract
The article briefly touches upon the impact of the new technologies on our work, especially our preventive efforts. At a first glance, given the plethora of increasingly sensitive data floating around, the possibility of not exposing oneself seems extremely remote. However, it is our belief that by observing basic and commonsensical security advice we will be able to mitigate – if not altogether eliminate – the risk of becoming a target of hostile intelligence services. The article also explains that even if one is actively targeted by such services, all is not lost, as long as there is enough trust to share the risk with dedicated professionals.
Autor: Direcţia Generală Contraspionaj
