Există șanse foarte mici să asociem, în mod uzual, cuvinte precum infracțiune, crimă, amenințare, suicid ori anonim, cu termenul de lingvistică – pentru că lingvistica este o știință umanistă, un tip de analiză a formelor de comunicare, indiferent de cum apare aceasta (orală, scrisă etc.). O știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare, legată în mod tradițional de textele literare și de lumea academică, nicidecum de universul juridic și al criminalității.
Să ne îndreptăm câteva momente atenția către un text talmudic: „fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor deveni fapte. Fii atent la faptele tale, fiindcă ele vor deveni obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, fiindcă ele vor deveni caracterul tău. Fii atent la caracterul tău, fiindcă el va deveni destinul tău…“
Cuvintele de mai sus par grave și foarte profunde, dar există oare o fărâmă de adevăr în ele, dincolo de plasticitatea literară? Cum ar fi dacă cineva ar susține, cu argumente extrem de solide, că gramatica prost învățată și excentricitățile de ortografie se pot întoarce împotriva oricăruia dintre noi și că pedanții într-ale lingvisticii, adevărați vulturi ce survolează un text, sunt capabili să găsească exact acea greșeală care te poate incrimina? Multora dintre noi li se poate părea o simplă exagerare, dar este, de fapt, realitatea.
Chiar dacă pare aproape imposibil, există situații în care o înșiruire de cuvinte, altfel formulată decât o confesiune propriu-zisă, să devină o pistă valoroasă care să conducă la descoperirea autorului faptei ori să devină o dovadă incriminatorie, valorificabilă.
Lingvistica judiciară
Sintagma de „forensic linguistics“ a fost pentru prima dată folosită în anul 1968, atunci când profesorul universitar Jan Svartvik a utilizat acest instrument pentru a analiza declarațiile acuzatului într-unul dintre cele mai controversate cazuri de eroare judiciară din Marea Britanie. În speța Timothy John Evans – sau cazul 10 Rillington Place -, subiectul a fost acuzat pentru uciderea soției și fiicei sale, condamnat la moarte prin spânzurare, executat și exonerat postum, după ce s-a dovedit că odioasele crime fuseseră comise de un vecin, criminal în serie, pe care acuzatul îl menționase în timpul anchetei, fără ca autoritățile să țină seama de acest lucru. Lingvistica reprezintă, astfel, aplicarea cunoștințelor de limbă într-un context anume definit, iar pentru profiler ea poate clarifica, folosindu-se chiar de materialul produs de subiectul de interes, două întrebări esențiale: de ce a fost comisă fapta respectivă și cum este persoana care a comis-o. Totul se rezumă la două cuvinte, motivație și profil.
Ori de câte ori producem un mesaj, aplicăm un set complex de obiceiuri de encodare, specifice fiecăruia dintre noi, cu o putere de individualizare considerabilă. Dacă analizăm toate acestea în contextul muncii de informații, putem spune, fără să exagerăm, că lingvistica poate fi extrem de utilă în creionarea profilului persoanei care orchestrează, să spunem, un act de terorism sau care concepe o scrisoare de amenințare anonimă. Cazurile cu care ne confruntăm sunt, de cele mai multe ori, precum piesele unui puzzle ce trebuie recompus, pentru a căpăta sens.
Grație unor elemente precum anumite expresii utilizate impropriu, a punctuației plasate necorespunzător, a unor ticuri verbale, a unor markeri ce țin de idiolect, dialect sau stil, autorii anonimi ai unor amenințări pot fi identificați și trași la răspundere pentru faptele lor sau pot fi împiedicați să acționeze.
Analiza lingvistică a unui astfel de act de comunicare pune la dispoziție elemente foarte utile în ceea ce privește motivele reale ale demersului, intențiile, asumate sau nu, ale autorului conceptual, modul în care acesta urmărește să le pună în practică, sau dacă acestea sunt reale sau numai declarative. O astfel de analiză presupune o abordare pluridirecțională, furnizând informații și ajutând la clarificarea, rafinarea ori excluderea unor ipoteze, în ceea ce privește profilul persoanei care a generat comunicarea.
Bazele profiling-ului sunt date de înțelegerea unor principii din psihologie, sociologie sau criminologie. În cazul de față, profilul de autor se întocmește prin corelarea informațiilor ce pot fi extrapolate din modul în care acesta se folosește de limbaj.
„UNABOMBER“, o lecție despre frustrare și spirit inovator
Abordarea din perspectivă lingvistică ajută profilerii cel puțin în două situații. Pe de o parte, în situația în care discutăm despre mesaje emise de un necunoscut, ea poate conduce la identificarea autorului, atunci când se pot obține probe de comparație de la persoana suspectată a le fi generat.
Un exemplu notoriu este cel al lui Ted Kaczynski, cele brul matematician, anarhist și terorist domestic din Statele Unite ale Americii cunoscut și ca Unabomber. Cazul a fost investigat de către FBI vreme îndelungată sub acronimul UNABOM – UNiversity andAirlineBOMber. În speța aceasta, frustrarea de mai bine de zece ani a oamenilor legii și lungul șir de acte de terorism domestic comise de autor au fost curmate cu ajutorul lingvisticii.
16 atentate cu bombă
Kaczynski, un geniu în domeniul matematicii, și-a abandonat promițătoarea carieră academică în 1969 și s-a dedicat unui stil de viață extrem de primitiv. Între 1978 și 1995 a pregătit și a pus în aplicare o campanie națională împotriva unor persoane care își desfășurau activitatea într-un domeniu pe care el în respingea: tehnologia modernă. Cele 16 atentate cu bombă pe care le-a executat s-au soldat cu 3 morți și 23 de răniți. În paralel, fostul matematician a criticat public ideea de industrializare și a avansat conceptul unei forme de anarhism în care natura ocupa un loc central.
În schimbul încetării actelor de terorism, pe care le considera extreme, însă necesare, Ted Kaczynski a cerut mediatizarea mesajul său.
El a trimis redacției cotidianului New York Times o scrisoare în care se arăta dispus să înceteze acțiunile, dacă acest ziar sau Washington Post îi vor publica manifestul intitulat „Societatea industrială și viitorul său“. În acest document amplu Kaczynski își făcea cunoscute opiniile despre modul în care libertatea și demnitatea umană sunt amenințate de noile tehnologii. Din cauza faptului că investigarea infracțiunilor sale reprezenta, la acel moment, cea mai îndelungată și costisitoare anchetă desfășurată de către FBI și mai ales din pricina frustrărilor determinate de lipsa de probe cu putere incriminatorie, procurorul general Janet Reno a dispus publicarea infamului manifest, în speranța că acest lucru va putea face ca cineva să recunoască ideile și stilul autorului și să îndrume autoritățile pe o pistă viabilă, menită să înlesnească prinderea sa. În cei 17 ani de activitate infracțională, nu s-a reușit obținerea niciunei probe ADN, a unei amprente ori a unor detalii care să îndrume FBI-ul spre autor. Acesta era atât de meticulos încât scotea și învelișul bateriilor folosite la fabricarea bombelor artizanale, pentru ca seria lor să nu fie identificată și să restrângă aria de căutare.
Trădat de propriile cuvinte
În economia investigației, publicarea manifestului a fost una dintre cele mai inspirate, dacă nu chiar cea mai inspirată decizie, care a deblocat ancheta într-un mod greu de prezis – nu numai că investigatorii au primit o pistă către posibilul autor al infracțiunilor, dar această pistă a venit de la chiar rudele sale.
Astfel, cumnata sa, care nici nu îl cunoștea personal și fratele acestuia au recunoscut în documentele publicate limbajul, stilul și convingerile lui Ted Kaczynski și au pus la dispoziția autorităților documente provenind de la acesta, pentru a fi confruntate.
Analiza paralelă a acestora a determinat specialiștii să concluzioneze că este vorba despre una și aceeași persoană, iar dovezile aduse au fost suficiente pentru a cere judecătorului un mandat de percheziție. Probele astfel obținute au dus la incriminarea și la condamnarea pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate, a unei persoane extrem de meticuloase și de calculate. Kaczynski a acționat vreme îndelungată fără a se da de gol și fără a lăsa alt indiciu care să poată fi valorificat în anchetă, în afara unor… cuvinte. Cuvintele care erau menite să îi aducă faima și recunoașterea au sfârșit prin a-i aduce condamnarea, dar și un element inovator pentru investigatori. Domeniul criminalisticii începea să exploreze o știință nouă pentru sistemul judiciar.
O artă utilă în activitatea de informații
O altă situație în care abordarea lingvistică se dovedește foarte utilă, este una specifică, de cele mai multe ori, specialiștilor din serviciile de informații. În acest caz, actul de comunicare al subiectului trebuie să tratat ca și locul faptei, trebuie analizat la nivelul celui mai mic și aparent neînsemnat detaliu, deoarece este singurul lucru care poate contura profilul autorului său: cum gândește, cum acționează, ce îl animă, care îi sunt disfuncționalitățile, care este scopul demersului său. În astfel de situații, orice act de vorbire („speech act”, în înțelesul de unitate de bază a comunicării), analizat din perspectiva expresivității, arată că sunt posibile o serie de conexiuni analitice între ce intenționează autorul, ce vrea să spună autorul, ce înseamnă fraza rostită, ce înțelege acesta prin ceea ce a spus, ce înțelege acela care ascultă mesajul și care sunt regulile, uzanțele lingvistice, care guvernează elementele ce compun mesajul de interes.
Când foaia de hârtie sau fișierul din computer devin singura poartă spre autorul lor conceptual, profiling-ul lingvistic nu se mai limitează numai la aspectele statistice, computaționale și la căutarea unor tipare semantice ori lexicale, ci devine mai degrabă artă cu solide baze științifice. O artă ce combină cu succes cunoștințe riguroase de limbă și de psihologie, menite să identifice omul ce se află în spatele cuvântului.
Din această perspectivă, devin extrem de importanți parametrii precum emoțiile, fie ele pozitive sau negative, procesele cognitive și complexitatea acestora, distorsiunile cognitive ale autorului, tipul de gândire predominantă, naturalețea și veridicitatea discursului etc.
Un rol esențial îl are stabilirea autenticității tonului emoțional care ne arată dacă o persoană minte sau nu. Demersul este extrem de important atunci când vorbim, de exemplu, despre o scrisoare anonimă de amenințare. Studiile realizate de numeroși specialiști au evidențiat că persoanele care mint folosesc mai multe emoții negative și mai puține pronume la persoana întâi singular, altfel spus, referințe la sine, un indiciu elocvent în ceea ce privește asumarea. Cei care mint folosesc mai puține cuvinte exclusive (cu excepția, fără, dar) și verbe de acțiune, rulează un volum mai mare de cuvinte, iar procesele cognitive sunt marcate de o complexitate redusă. Nu în ultimul rând, absența unor elemente standard, raportat la documentul analizat și la așteptările în privința sa, este la fel de importantă ca și prezența acestora.
Atenție la cuvinte
Dincolo de evidentele avantaje ale metodei, se impune să luăm în considerare și limitele inerente. Astfel, pe lângă faptul că studiile nu pot fi reproduse empiric, în condiții de laborator, un dezavantaj considerabil se referă la numărul destul de redus al textelor cu care specialiștii trebuie să lucreze, de cele mai multe ori. Nu toți autorii conceptuali sunt generoși, precum Ted Kaczynski, în a oferi un document de peste 15 mii de cuvinte, pe baza căruia un lingvist să poată emite ipoteze multiple. Cu toate acestea, analize remarcabile și identificări au fost făcute și plecând de la mesaje scurte. Profilerii dispun de un set extins de metode de analiză de tip behaviourist, grafologia fiind una din ele. Aceste analize permit o rafinare și o mai pertinentă decelare între ipoteze, în special în situații de criză, cum sunt cele care privesc terorismul, când timpul și viteza de reacție sunt critice și nu există loc de greșeli.
Chiar și în aceste condiții, progresele științifice evidente și avantajele pe care lingvistica le oferă transformă această metodă într-un instrument eficient și îi asigură prezența în portofoliul metodelor de nișă utilizate în munca de informații.
Lingvistica poate contribui la identificarea persoanelor care au comis infracțiuni – îndeosebi cazuri de o gravitate deosebită, cum sunt actele de terorism – ori la realizarea profilului psiho-comportamental al unui autor anonim. James Reese (unul dintre cei mai buni profileri din cadrul FBI, cu o experiență de peste 25 de ani în domeniu) spunea că „există anumite indicii la locul faptei care, prin însăși natura lor, nu pot fi colectate și examinate. Cum ar putea cineva colecta iubirea, furia, frica?!?“. Concluzia este, în acest caz, că una din cele mai bune modalități prin care putem face acest lucru este să examinăm cu atenție cuvintele pe care oamenii le rostesc sau le scriu. Acestea ne oferă, uneori mai mult decât suntem dispuși să acceptăm, detalii despre emitenții lor.
Abstract
Forensic linguistics is a niche science used to identify and apprehend perpetrators with the help of their written or spoken messages, based on the reality that the way we speak, the words we choose, the mistakes we make, as far as spelling, grammar or meaning, and our prefference for a certain type of speech have a great individualisation potential. Moreover, this instrument can be used by intelligence services when dealing with cases of anonymous threats and terrorism, because this type of analysis provides an insight in the psychology of the author of the message, signalising them within a circle of potential suspects and shortening the amount of effort and time required for investigating the threat.
Autor: Iulia Crineanu
