În ultimele decenii asistăm la permutări continue în plan economic, social și politico-diplomatic, la evoluții spectaculoase în domeniul tehnologic, precum și la multiplicarea zonelor de conflict și a „focarelor” cu potențial destabilizator, aspecte cu reverberații semnificative în matricea riscurilor la adresa securității la nivel internațional, regional și implicit național. Concomitent, acțiunile militare, paramilitare și non-militare ale unor entități non-statale, dar și schimbările bruște în mediile de securitate au condus, inevitabil, la emergența unor noi amenințări și, mai cu seamă, la hibridizarea acestora. Raportat la România, globalizarea ireversibilă a fenomenului criminalității organizate evidențiază necesitatea unei schimbări de optică cu privire la conceptul de securitate și strategiile oportune pentru contracararea pericolelor, interne sau externe, care afectează statul pe toate coordonatele sale: teritorial, militar, politic, economic, social, de mediu, tehnologic, cibernetic etc. Grupările care desfășoară activități ilicite pe teritoriul autohton nu mai pot fi privite ca entități izolate, care acționează independent și după tipare clasice, ci ca parte integrantă a unei rețelei internaționale de criminalitate organizată perfecționată, profesionalizată și puternic ancorată la toate nivelurile sistemului internațional. Se impune astfel o abordare complexă și pluridisciplinară a apărării valorilor naționale, perspectiva strict militară fiind insuficientă pentru a răspunde provocărilor generate de utilizarea conjugată a unei palete largi de instrumente convenționale și asimetrice care pot afecta securitatea internă.
Reţelele de criminalitate organizată transfrontalieră
Criminalitatea organizată poate fi definită ca fiind „orice act antisocial de o gravitate deosebită care pune în pericol ordinea publică și siguranța națională, ce cuprinde activitățile ilegale ale unui grup format din mai multe persoane, cu legături de tip ierarhic sau relații personale, care permite liderilor săi să realizeze profituri sau să controleze teritorii ori piețe interne sau străine, prin violență, intimidare ori corupție, atât pentru sprijinirea activității criminale proprii, cât și pentru penetrarea economiei naționale”.
Transformările produse la nivelul societății s-au reflectat și în schimbări la nivelul grupărilor de criminalitate organizată, specularea diferitelor necesități, lacune legislative și zone mai mult sau mai puțin de nișă ce pot genera avantaje financiare consistente. Astfel s-a produs o diversificare a paletei de activități ilicite care s-au interconectat, amplificat și propagat la nivel global. Concomitent, structurile de criminalitate organizată au căpătat acces la sectoare strategice, precum cel financiar-bancar, industrial (metalurgie, siderurgie, construcții mașini, etc.), al resurselor energetice, al administrației publice, ale educației și sănătății, al mediului privat de afaceri, ale instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale. În același timp, evoluțiile generate de fenomenul globalizării și reconfigurarea strategiilor de apărare sau securitate ale statelor au avut efecte polarizante la nivelul grupărilor infracționale care și-au demonstrat capacitatea de adaptare și repliere. Mai mult, gradul ridicat de simetrie între activitățile desfășurate de acestea, deși relativ separate ca forme de manifestare, și cele derulate de grupările teroriste au permis crearea unei alianțe și permanentizarea legăturilor dintre cele două amenințări, interconectarea și completarea reciprocă a celor două fenomene, fapt ce a generat un nou risc la adresa securității unui stat sau chiar a unei regiuni.
Ce sunt facilitatorii COT?
Facilitatorii criminalității organizate transfrontaliere (COT) sunt grupuri ce dețin puterea, instrumentele, mijloacele, capacitatea și competența de a face posibilă exercitarea activității ilegale. Globalizarea comerțului și distribuția mondială a mărfurilor a complicat ecuația relațiilor economice și financiare. Extensiile acestora, respectiv crearea și preluarea produselor, transportul și plățile la livrare, nu mai au loc pe teritoriul unui singur stat, ci se supun mai multor jurisdicții naționale. Similar, ciclul de retur este la fel de complex, inclusiv tipurile de plăți utilizate pentru achiziționarea de mărfuri, de la numerar la alte bunuri. În scopul asigurării unei gestionări unitare, a fost creat și readaptat un cadru legislativ internațional care să reglementeze o parte din aspectele legate de tranzacțiile comerciale care au loc la nivel mondial. În pofida eforturilor depuse, au rămas multe zone neacoperite și suficiente lacune la nivelul armonizării și transpunerii în plan național a prevederilor internaționale care au permis dezvoltarea și perpetuarea economiei subterane. Această realitate, precum și eșecurile statelor în implementarea normelor legale, au condus la sporirea puterii grupărilor de criminalitate organizată.
Exploatarea breșelor existente la nivelul diferitelor legislații internaționale și crearea acoperirilor necesare disimulării activităților ilicite nu ar fi fost posibilă fără implicarea unor persoane specializate care să faciliteze organizarea și derularea acestora. Mai mult, odată identificată oportunitatea „exportului de criminalitate” și a creșterii exponențiale a profiturilor, a apărut și necesitatea intermedierii, la nivel internațional, a activităților ilegale derulate de grupările criminale din întreaga lume. Astfel, a apărut o nouă categorie de „rețea”, respectiv cea a facilitatorilor criminalității organizate, formată din persoane motivate preponderent de considerente de ordin pecuniar și nu ideologic, care au exploatat avantajele globalizării și liberei circulații a persoanelor, bunurilor și informațiilor pentru a crea capete de pod și legături infracționale pe diferite spații. Aceste rețele transnaționale constituie o mare parte a amenințării hibride, atât din perspectiva conexării grupărilor criminale specializate în traficul de droguri, arme, diamante etc., cât mai cu seamă din perspectiva potențialului real de influențare a unor decizii strategice, prin coruperea unor demnitari, terorism și agresiuni militare.
Rolul facilitatorilor în interconectarea reţelelor
Facilitatorii criminalității organizate pot interveni în toate etapele
„operațiunilor ilicite”, sub diverse forme, iar rolul lor poate varia de la unul periferic la unul central. Cu toate acestea, implicarea lor în desfășurarea activităților ilicite nu este una directă, ci constă, în principal, în oferirea de expertiză, identificarea de furnizori sau piețe de desfacere pentru diverse produse, stabilirea unei acoperiri legitime, a unor canale de transfer de fonduri și, mai cu seamă, în stabilirea de paliere de sprijin în diverse medii (economic, financiar-bancar, control vamal, ordine și siguranță publică).
Privite independent, nu toate grupurile de criminalitate organizată sau cele teroriste au capacitatea de a-și internaționaliza activitățile și de a-și asigura un circuit infracțional complet, deși își exercită controlul pe anumite teritorii sau piețe. Spre exemplu, grupările izolate și relativ elementare furnizoare de mărfuri (cultivatorii de frunze de coca, operatorii de laboratoare clandestine sau dictatorii militari care controlează minele de diamante) nu au acces direct la piețele din Europa, Statele Unite sau Asia. În această situație intervin facilitatorii care intermediază legătura dintre furnizori și piața de desfacere a produselor, se ocupă de procurarea mărfurilor ilegale sau de organizarea rețelelor de transport, contribuind la crearea de rețele în cadrul cărora se transferă droguri, diamante, arme și persoane.
De asemenea, facilitatorii pot interveni și pe segmentul legat de fluxurile financiare și de transferul fondurilor, în cazul în care plățile sunt făcute cu bani, sau atunci când plățile sunt făcute cu arme, produse chimice sau alte materiale care trebuie transportate înapoi în regiunea-sursă sau în altă zonă. Dezvoltarea tranzacțiilor online și a diferitelor monede și metode electronice de plată facilitează și crește rapiditatea fluxului financiar ilegal.
Profiturile obținute în urma operațiunilor criminale transnaționale sunt reorientate și către recrutarea de specialiști din sfera juridică, politică, economică, IT, care oferă expertiza necesară dezvoltării activităților ilicite, ajută la perfecționarea metodelor folosite, acoperirea sau ștergerea „urmelor”. În acest mod, rețelele de facilitatori au posibilitatea de a se reorganiza în vidul lăsat de multinaționale, organizații internaționale și alianțe militare.
Nu trebuie ignorat nici rolul facilitatorilor de a exploata diferențele de natură juridică, jurisdicțională și legislativă, precum și lacunele din dreptul frontalier și vamal. Concomitent, sistemele juridice neactualizate și nearmonizate acționează în favoarea facilitatorilor, constituind un obstacol în contracararea activităților de criminalitate organizată. Lipsa de uniformizare în plan normativ este folosită pentru legalizarea operațiunilor ilicite.
În ceea ce privește rolul de creare și asigurare a palierului de sprijin, facilitatorii și-au dezvoltat accesul în medii considerate în mod normal apanajul statului, precum cele diplomatice, informaționale, militare, sociale și economice, urmărind influențarea deciziilor politice, consolidarea pârghiilor de influență care să permită derularea în continuare a activităților ilicite, disimularea acestora și diminuarea capacității de contracarare. Prin consolidarea relațiilor în aceste zone, care tind să devină concentrice cu cele ale statelor și ale entităților non-statale, facilitatorii urmăresc creșterea influenței geostrategice și a importanței la nivel mondial.
Rețelele de facilitatori pot fi și elemente de sprijin ale strategiei acționale a unor entități non-statale puternice sau a unor acțiuni ale unor state pe plan extern care au generat noi tipuri de conflicte. Rolul acestora este de a oferi baza logistică și suportul financiar necesar îndeplinirii dezideratelor politice, de a facilita derularea simultană sau succesivă a unor tactici specifice războiului hibrid, precum alimentarea cu arme și explozibil a grupurilor separatiste și teroriste. Manifestările teroriste din Franța și Belgia au evidențiat modurile de acțiune și bazele logistice și financiare folosite în derularea activităților ilegale (procurarea de documente de călătorie, arme, explozibil, tehnică de luptă, mijloace de comunicații, transferul de bani și persoane). De asemenea, contribuția facilitatorilor poate consta și în acțiuni de corupere sau de influențare a procesului de adoptare a unor măsuri strategice ce nu implică folosirea forței – presiune economică, atacuri cibernetice, utilizarea propagandei, toate justificate prin principii de drept internațional (lawfare). Utilizarea de către state a lawfare-ului și convergența cu acțiunile grupărilor de criminalitate a dus la transferul acestui instrument către alte sfere și utilizarea acestuia de către facilitatori. În acest context, rolul central al hub-urilor controlate de către facilitatori este acela de catalizator pentru conflictele internaționale.
Concluzii
Actuala arhitectură de securitate se află sub presiunea constantă a conflictelor hibride, în cadrul cărora dezideratele politice ale unor state, contrare convenţiilor internaţionale, sunt transpuse în practică prin utilizarea unui conglomerat de metode şi mijloace. În acest context, noul mod de pregătire şi susţinere a conflictelor internaţionale a căpătat trăsături specifice criminalităţii organizate transfrontaliere bazată pe avantajele neasumării publice, din partea unui stat, pentru acţiunile grupărilor infracţionale alimentate şi dirijate prin intermediul facilitatorilor. Astfel, criminalitatea organizată transfrontalieră a început să fie utilizată atât de către state, cât şi de către grupări teroriste ca vector de proiecţie clandestină.
Includerea în strategia militară şi utilizarea de către un stat a reţelelor de criminalitate organizată transformă ameninţarea asimetrică într-o ameninţare directă, parte a unui război hibrid, ale cărei consecinţe pot fi greu de evaluat şi gestionat. Facilitatorii criminalităţii organizate transfrontaliere sunt esenţa unei ameninţări în cadrul unui conflict în reţea. Aportul facilitatorilor, de natură financiară, logistică, umană, paliere de sprijin etc., a potenţat astfel expansiunea şi dezvoltarea la scară macro a comerţului sau activităţilor ilicite. Astfel, aceştia au format adevărate reţele globale şi au facilitat infiltrarea şi crearea de legături la nivel mondial pe toate palierele economice, politice, militare. În acelaşi timp, schimbările geostrategice au întărit şi dezvoltat capacitatea facilitatorilor de a se adapta, diversifica şi converge. Toţi aceşti factori au permis obţinerea de resurse vaste, dar şi a unui avantaj în lupta pentru combaterea sau destructurarea lor, consolidând capacitatea de a supravieţui schimbărilor de regim şi răsturnărilor politice. Recalibrarea perspectivei acţionale şi angajarea instituţiilor din domeniul apărării şi securităţii naţionale în lupta împotriva reţelelor de facilitatori se poate realiza doar în cooperare cu mediul privat şi cu implicarea tuturor palierelor societăţii.
Abstract
The fragmentation of “traditional” security threats, as well as their interconnectedness and overlap with other emerging threats are fundamental characteristics of the current security architecture.
Various state and non-state actors use these instruments for their own profit, for political gains or for furthering the national interest. This highlights the need of a thorough analysis on the connection points/ links between these actors and networks, as well as the way they are engaging in lawful or quasi-lawful activities. Therefore, the purpose of this article is to define and analyze the role of these connection points/ links – generically called enablers, particularly from the perspective of transnational organized crime and their role in perpetrating illicit activities. Their significant contribution has permitted the expansion of illicit trade to macro-levels, by establishing global networks, involved in a widespread array of activities. Moreover, the organized crime enablers have facilitated the infiltration of criminal elements at political, economic and military levels. As such, the response to these new threats must be a global and comprehensive approach, based on cooperation between states and between them and international organizations.
Autor: Dorin Rânceanu
