Analiza de intelligence pentru decidenți

În condițiile în care experiența a demonstrat faptul că, în domeniul serviciilor de informații, eșecurile majore sunt determinate, de obicei, de eșecuri de analiză, și nu de disfuncționalități în culegerea de informații, adoptarea unor măsuri de îmbunătățire a demersului analitic reprezintă o necesitate stringentă.

Analiștii nu vor dispune niciodată de informații complete, datele puse la dispoziția acestora sunt inconsistente, neclare și adesea contradictorii. Analiștii trebuie să depășească situația respectivă, prin exercitarea judecății analitice, prin coroborarea, selecția, evaluarea și interpretarea datelor deținute, astfel încât, la finele acestui proces, să obțină acel produs care a devenit intelligence și poate fi exploatat la beneficiari.

Diferențele dintre performanțele analitice mai bune sau mai slabe sunt atribuite, într-o măsură importantă, deosebirilor în ceea ce privește organizarea datelor și experienței în memoria de lungă durată a analistului. Înțelegerea modului de funcționare a memoriei furnizează date asupra câtorva puncte tari și/sau slabe ale procesului analitic, naturii creativității, deschiderii către posibilitățile de depășire a unor „blocaje” mentale. Toate presupun identificarea de noi legături între fapte, concepte, modele care anterior erau mai puțin intuite.

Din acest punct de vedere, analiștii profesioniști abordează procesul de analiză puțin diferit față de cei abia inițiați. La demararea rezolvării unei sarcini, novicii au tendința de a trece imediat la acțiune, în timp ce profesioniștii se bazează pe experiențele anterioare, creându-și modele mentale cu ajutorul cărora rezolvă problema.

Liderii serviciilor de informații și decidenții-beneficiari ai produselor informaționale trebuie să stabilească anumite reguli care să permită analiștilor să-și exprime deschis îndoielile, după ce și-au dat toată silința să clarifice o problemă, ca o recunoaștere a limitelor cognitive atât ale acestora, cât și ale celor care au furnizat informația de bază.

În cadrul misiunilor încredințate prin lege, SRI îndeplinește un rol esențial în ceea ce privește informarea beneficiarilor legali, parteneriatul cu puterea executivă în scopul asigurării securității naționale realizându-se în principal prin intermediul punerii la dispoziția acestora a unor produse informaționale care trebuie să întrunească următoarele calități: claritate, completitudine, conformitate, credibilitate. Informațiile precise, argumentate și actuale pot constitui factorul de avertizare oportună a autorităților, în scopul inițierii măsurilor adecvate unei potențiale situații de criză, beneficiarul final al stării de securitate națională fiind, în ultimă instanță, societatea civilă.

Atât ca proces, cât și ca produs, intelligence-ul depinde de interacțiunea dintre cei care oferă și cei care folosesc informația, respectiv dintre reprezentanții serviciilor de informații și beneficiarii legali.

Cu toate acestea, informarea nu reușește să răspundă întotdeauna și integral „nevoii de a ști”, în calea unei valorificări optime existând bariere inerente naturii umane, probleme tehnice, limite ale configurației organizaționale sau chiar conjuncturi nefavorabile. Ele se pot regăsi atât în etapa de culegere a informațiilor, cât și la nivelul celor care prelucrează materialul informativ brut și elaborează produsele de informare, dar și în afara Serviciului, la beneficiarul legal.

Astfel, în activitatea de culegere și prelucrare a informațiilor se pot întâmpina dificultăți generate de:

– impenetrabilitatea unor medii considerate ermetice sau cu caracteristici socio-culturale care fac imposibilă obținerea și verificarea informațiilor;

– decalajul dintre evoluția rapidă a surselor de risc/amenințărilor și dezvoltarea mai lentă a mijloacelor de obținere a informațiilor;

– factorul timp.

Referitor la acest ultim factor, trebuie făcută remarca potrivit căreia, chiar dacă obținerea informațiilor s-ar realiza oportun, selectarea celor mai relevante aspecte, analiza acestora, coroborarea, conceperea și redactarea materialelor, tehnoredactarea, multiplicarea și aprobarea produselor de informare ce vor fi furnizate beneficiarilor (cu respectarea tuturor normelor care privesc informațiile clasificate și a principiului „nevoii de a ști”) necesită scurgerea unei perioade care, uneori, se poate dovedi decisivă. În aceste condiții, indiferent de rapiditatea și eficiența analiștilor, presiunea timpului și importanța muncii lor îi pot face să nu reușească, oricât de mult s-ar strădui, să furnizeze documentele de informare la momentul în care evenimentele impun o decizie.

În ceea ce privește atitudinea destinatarului legal al informărilor, în eventualitatea în care acesta nu acordă suficientă credibilitate sau atenția cuvenită produselor informative ori regulilor de păstrare și de protecție fizică impuse de caracterul secret al documentelor, pot să apară o serie de vulnerabilități care afectează actul informării.

Pe de altă parte, este extrem de importantă decizia de valorificare a informațiilor: ea poate să potențeze aportul informativ sau poate să-l diminueze. Serviciile de informații vor fi considerate răspunzătoare ori de câte ori nu avertizează la timp asupra unui pericol la adresa securității naționale, excepție făcând situațiile în care factorul de decizie, deși informat, nu a întreprins măsuri de prevenire sau de înlăturare efectivă a amenințării sesizate.

Autor: Marius Pop