Activitatea de culegere de „informații” din sursele deschise (Open Source Intelligence – OSINT) este derivată din ziare, reviste, cotidiene, radio și televiziune și din Internet. Initial, analiza de informatii a utilizat aceste date ca un „supliment” pentru analiza traditionala bazata pe date clasificate, iar colectarea sistematica a informatiilor din surse deschise nu a reprezentat o prioritate a comunitatilor de informatii. În ultimii ani, modificarile majore aparute în viata sociala internationala au intensificat și adâncit interesul pentru investigarea surselor deschise.
Rețeaua Internet a modificat major activitatea companiilor, organizațiilor și a cetățenilor. „Internet” s-a transformat în nume după ce, inițial, exprima doar un mod de conexiune și comunicare între mai multe rețele interconectate.
„Internetul” are o istorie comună cu cercetările și dezvoltările realizate de DARPA („powered by ideas”).
După ce IP și TCP au devenit cuvinte comune pentru majoritatea „nespecialiștilor” (adică persoanele care nu au pregătire de bază în domeniul IT&C), Internetul este privit așa cum la casă nouă urmează să fie instalate apa, încălzirea, aerul condiționat, electricitatea sau ferestrele prin care intră lumina Soarelui, căci fără acestea construcția este inutilă.
Fără Internet, „civilizarea” unui loc nu este un proces încheiat, sau cu alte cuvinte, ridicând privirea deasupra activităților curente, descoperim că suntem de fapt în Era Internet.
IPTV, o opțiune în Internet?
Întrebarea este retorică. Dacă canalul de comunicație de date are o bandă suficientă pentru transmisii video, cu siguranță vor apărea și opțiuni pentru ocuparea ei! Magia transmisă oamenilor la primele emisii TV s-a tranformat încetul cu încetul în sursă de informare a populației cu un impact major asupra mediului social și cultural. Cu toate dezvoltările pe care televiziunea le-a suferit, ritmul său de creștere nu s-a putut compara niciodată cu explozia produsă de „masa critică virtuală” a Internetului. Forța de atracție a noii rețele a crescut exponențial, odată cu dezvoltările tehnologice ale canalelor de date. Dezvoltarea este accelerată la rândul ei de nevoia de comunicare. Nevoia de comunicare la rândul său este supraexcitată de nevoia de cunoaștere. Nevoia de cunoaștere împinge peste limite nevoia de colectare de informații. „Puterea” individuală sau colectivă, manifestată în cadrul unei sau unor organizații sau grupuri de interese, produce mutațiile necesare ca ciclul să continue. Tehnologiile web au cunoscut o dinamică exponențială în comparație cu ritmul de dezvoltare al altor tehnologii și domenii. Aproape toate cunoștințele și principiile de proiectare, transmitere date, arhitecturi de sisteme informatice au contribuit și în egală măsură au fost modificate de dezvoltarea web.
După mai mult de jumătate de secol, în care televiziunea a reușit să se plaseze la nivelul maxim de expresie pe care putea să-l atingă în societate, se constată că, pentru privitor, atitudinea pasivă de receptor nu este o opțiune eternă. Posibilitățile de interacțiune cu mediul de televiziune provoacă schimbarea de care avea nevoie pentru a nu pierde din auditoriu! Participarea și angajarea privitorului în desfășurarea evenimentelor a devenit cheia prin care orice post de televiziune își menține publicul. În multimedia de comunicare trebuie să existe un sens specific al „libertății”. Libertatea este direct legată de abilitatea de interacțiune, de a pune întrebări, de a explora alături de alții, a căuta să realizezi propriile interese ce asigură învățarea, consolidarea cunoștințelor și înțelegerea noțiunilor ce poziționează individul în relațiile sale cu ceilalți membri ai grupului în care se situează.
Pentru televiziune sunt câteva opțiuni de interacțiune cu publicul. Prima dintre ele este reprezentată de opțiunile de redare și înregistrare a anumitor emisiuni de interes în momentul când are loc emisiunea sau privitorul este dispus să îi acorde atenția sa. A doua categorie se bazează pe posibilitatea alegerii unei grile proprii programabile de emisiuni în zile și în intervale orare stabilite de client. O ultimă categorie o reprezintă emisiunile interactive de tip teledon, acces în direct sau bazate pe inspirația unui crainic sau moderator de a încuraja publicul să voteze prin SMS, e-mail, roboți vocali automați sau cu operatori umani.
Cu toate aceste eforturi, „libertatea” din fața televizorului este una afirmată și nu una „reală”, trăită, simțită. „Minunea” are o singură dimensiune a comunicării, un singur sens: de la emițător la receptor, de la studioul de televiziune sau carul de transmisii direct la beneficiar, doar dus. Sau eventual doar „sosit”, depinde de cine face analiza. Eforturile puse în slujba televiziunii au un suport real: „o imagine face cât o mie de cuvinte”.
Dacă o imagine statică este atât de valoroasă, atunci ce putem spune de o oră de imagini în mișcare? Să fie oare milioane de cuvinte? Cu siguranță că valorează mai mult decât o singură imagine.
Probabil că „valoarea” se supune unei funcții cu minime și maxime, dar niciun minim nu va cântări „mai puțin” de o mie de cuvinte sau 10.000 de cuvinte pe secundă, câte imagini statice poate capta ochiul omenesc. Evident că valoarea unei imagini are legătură directă cu privitorul ei. Mecanismele interne declanșate la nivelul cortexului produc procesări legate direct de experiența individului, cunoștințele sale în domeniile înrudite cu reprezentarea din imagine, vârstă, sex, civilizație sau cultură. Cert este că, pentru cetățeanul obișnuit, imaginea coboară mai profund de conștientul său, producând și alte procese la nivel subconștient . Percepția vizuală „ocupă” peste 80% din lărgimea de bandă a senzorilor umani. Practic, produsele vizuale „livrate” prin intermediul televiziunii sau mai nou, prin televiziunea de înaltă definiție, reprezintă pachete informaționale de maxim impact și principalul mijloc prin care este încărcat portalul” din creierele noastre.
Reinventarea IPTV?
În prima parte a articolului am descris complexitatea sistemelor IPTV și cerințele care impun asupra unei rețele dedicate furnizării acestui serviciu. Dar Internet nu este rețeaua unui furnizor de televiziune sau proiectată pentru un anume serviciu. Este o rețea complexă, care a plecat de la nevoia de interconectare a sistemelor de calcul personale și serverelor linux.
Legătura dial-up a fost prima care a adus Internetul în fața oamenilor. Cunoașterea liniilor de comandă era esențială pentru cei care făceau primii pași într-o lume care se năștea odată cu năzuințele lor! Visul a devenit realitate prima dată după ce „http” și „www” au devenit cuvinte obișnuite în activitățile celor dornici de cunoaștere. Considerat, de regulă, ca o sursă nesigură, se constata cu ușurință că orice abatere de la „adevăr” este sancționată cu promptitudine. Trebuie să recunoaștem că Internet este echivalent cu „centrul atenției”, promenada, bulevardul pe care toată „suflarea” ajunge să treacă. Atunci și IPTV trebuie să existe aici!
Dar știm că video, cea mai puternică unealtă multimedia vizuală, are nevoie de cea mai largă bandă de comunicație, asigurarea calității seviciului (QoS), fiabilitate, scalabilitate și nu în ultimă instanță, de securitate.
Interactivitatea, flexibilitatea precum și capacitatea de îmbogățire a conținutului, specifică IPTV, recomandă noul serviciu pentru a fi „testat” pe net! Din păcate, Internetul nu este atât de aproape să ofere și acest serviciu… Încă nu sunt în situația de a vorbi despre un nou mediu teleinformatic. Acesta presupune un mediu bazat pe video, aplicațiile fiind nativ proiectate, astfel încât componenta video este inclusă în mediu. „Next-generation-Internet” va trebui să fie accesibil de pe orice terminal, telefon, calculator personal sau terminal HDTV! Oricând și în orice loc în care consumatorul dorește! Astfel, video și IPTV devin catalizatori pentru o nouă dezvoltare a Internetului, fiind aduse la un singur loc cerințe comune, tehnologii, arhitecturi, servicii, protocoale, organizații și oameni. Toate acestea fac posibilă dezvoltarea accelerată a tehnologiei, aplicarea IPv6, scalarea rețelelor de comunicații mobile și integrarea echipamentelor.
Era Internet
Așa cum am avut un secol al radioului sau unul al televiziunii, avem acum era Internet. Creșterea calității canalelor de comunicații, diversificarea preferințelor celor dornici de a fi pe „net”, precum și dezvoltarea și aplicarea unor noi tehnologii au modificat fața Internetului.
Cu toate că, la început, Web 2.0 era expresia prin care se dorea un Internet „mai bun” și ne imaginam ceva de genul „telefonul cu disc este înlocuit de cel cu butoane”, viața a demonstrat că se poate mult mai mult!
Primul pas a însemnat descoperirea și utilizarea unor tehnologii avansate în locul celor „primitive” de la începutul interconectării bazate pe dial-up. Nimeni nu mai folosește dial-up (doar la nivel de concept, ca protocol ce asigură securitatea unei legături la serviciu), toată lumea știe ce înseamnă broadband, indiferent de mediul de comunicație utilizat.
Dacă am plecat de la anumite nevoi, Web 2.0 se focalizează pe „ce se dorește”, în condițiile în care utilizatorul nu mai privește către funcționalitate, ci către utilitate. Toate acestea au fost posibile datorită impunerii concurenței, la care în WWW nici nu se gândea nimeni! Era important să publici, să scrii o pagină. Acum așa ceva nu este admis, paginile trebuie să fie interactive. Web 1.0 aducea informații statice și te rătăceai să afli ultima actualizare. Web 2.0 vine cu platforme sociale și colaborative…
Când privim înapoi, vedem o lume statică, acum este una a învățării continue și a intelligence-ului. Nu demult, știam că unii publică pentru ca alții să citească. Web 2.0 a spulberat și acestă concepție „împământenită” multă vreme. În Internetul actual se știe că Cititorii sunt și Publiciștii lumii virtuale! Web 2.0 este un nou stadiu spre care s-a plecat imediat după ce s-a format masa critică de „navigatori” Web. Au apărut idei noi, care au condus la cerințe noi! Tehnologii noi care s-au testat în primul rând în Internet.
Odată câștigat statul tehnologic al lărgimii de bandă în rețeaua Internet, „căutătorii” au venit cu noi „pretenții”. Acest proces continuu de modificare și ameliorare a Internetului este legat strict de natura celor care nu se mulțumesc cu puțin, vor să fie la zi cu cine, ce, când și pentru ce face cineva ceva!
Informația căutată poate fi socială?
Ed H. Chi Pallo Alto Research Center: „Din anumite motive, variind de la obligație până la curiozitate, utilizatorii sunt puternic înclinați să se uite la infomațiile altora în timpul procesului de căutare. Sistemele de căutare se bazează pe analiza statistică a urmelor lăsate de căutări anterioare, care contribuie la experiența procesului. ”Ca parte a procesului de căutare de informații, căutările exploratorii implică adesea regăsirea de informații prost structurate și încheierea procesului fără atingerea scopului propus, descoperirea acelorași informații, în mod repetitiv, oportunist, iterativ, procese multiscop care au rezultate destinate mai mult învățării decât rezolvării cererilor specificate. Procesul de căutare trebuie să fie o cale directă către acele documente care conțin informațiile dorite, fiind bazat pe învățările și experiențele anterioare, care aduc cu sine „cunoaștere”.
Sistemele de căutare-informații ar trebui focalizate să ofere „inteligență”, cum ar fi cuvinte-cheie adiacente domeniului sau sinonime sau documente recomandate pe baza experienței anterioare, care ar conduce la eficientizarea acestor explorări. O soluție pentru această cerință ar fi implementarea sistemelor de căutare-informații sociale care ar avea la bază „inteligența” oferită de un număr foarte mare de utilizatori.
Nevoia pentru „căutare socială”
Cercetătorii din domeniul regăsirii informațiilor descriu adesea „culegerea” de informații ca fiind o activitate solitară a unei singure persoane, utilizând un program de navigare Web. Această descriere se modifică continuu. Literatura de specialitate arată că, în acest domeniu, se manifestă un interes crescând în colaborare, colocare și marcare prin participarea socială.
Acest trend subliniază natura socială a căutării de informații și de asemenea se constată că activitățile de regăsire – infor mații sunt întrețesute cu activități sociale [G.Marchioni, „Exploring Search: From Finding to Understanding”, Communication ACM, vol.49, nr.4, pag.41-46]. Cercetătorii utilizează termenul de „căutare socială” pentru a descrie sistemele de căutare care angajează interacțiuni sociale sau utilizează informații din surse sociale. În prezent putem vorbi de două clase de sisteme, cele de tip răspuns social și cele de tip reacție (feedback) socială.
Sistemele de răspuns social se bazează pe oameni cu expertiză sau opinii care răspund la chestiuni particulare din domeniu.
Răspunsurile pot veni de la mai multe niveluri ale proximității sociale, variind de la prieteni apropiați sau colegi de serviciu, până la marele public. Un astfel de sistem este Yahoo Answers.
Cercetările academice relativ recente includ Ackermans Answer Garden, Mechanical Zoos Aardvark, precum și căutările mobile ChaChas. Unele sisteme utilizează prieteni sau prieteni ai prietenilor pentru a furniza răspunsuri. Utilizatorii Web folosesc forumuri de discuții, sisteme de chat IM sau sistemele lor favorite de rețea socială, cum ar fi Facebook sau FriendFeed pentru a întreba membrii rețelelor și a primi răspunsuri pe care cu greu le-ar putea obține utilizând sistemele tradiționale bazate pe cuvinte cheie.
Sistemele bazate pe reacția socială utilizează date furnizate prin trezirea interesului sau „atenționării” sociale pentru a evalua și ierarhiza informațiile sau rezultatele căutării.
Datele utilizate sunt obținute de la utilizatori fie în mod explicit, fie implicit. WikiaSearch și mai recent Googles SearchWiki permit utilizatorilor să voteze rezultatele căutărilor, ceea ce conduce la modificarea directă în ierarhia căutărilor.
O problemă majoră a sistemelor bazate pe reacția furnizată de oameni o constituie moștenirea „zgomotului” social. De exemplu, multe „marcări” pot fi afectate de un anumit individ care le-a făcut în necunoștință de cauză.
În ambele cazuri de sisteme sociale bazate pe răspuns și pe reacție, trebuie aplicate corespunzător diferite tipuri de analize bazate pe structură sau statistică sofisticată pentr u a îmbunătăți experiența de căutare socială. De exemplu, algoritmii de căutare a expertizei pot contribui la identificarea și localizarea persoanelor care pot oferi răspunsuri de înaltă calitate în cazul sistemelor bazate pe răspunsul social. O mulțime de pattern-uri ale perechilor întrebare-răspuns pot fi exploatate în inferența semantică a relațiilor dintre obiectele obținute în sistemul „întrebare-răspuns”, tocmai această inferență putând ajuta producerea de răspunsuri mai bune. Algoritmii de data-mining pot construi ontologii în marcarea din sistemele sociale, care sunt și ele utile mai departe în căutarea pe Web.
Partea a doua a articolului a prezentat anumite particularități ale Internetului și importanța pe care acesta a căpătat-o în ultimul deceniu. În prima parte, am constatat cât de complicată este furnizarea unui serviciu IPTV, indiferent de tipul rețelei în care este difuzat. Cu toate aceste impedimente, am subliniat că IPTV „nu vrea să nu fie prezent” și în Internet. Acest articol realizează o prezentare sumară a modului în care tehnologia și mai ales viteza de dezvoltare și implementare a acesteia în viața oamenilor se împletește cu nevoile sociale și influențează direct orizontul înspre care merge lumea.
Aceste realități deschid noi orizonturi în ceea ce înseamnă procesele de intelligence, calitățile și viziunea participanților la acest proces, transformările la care însuși procesul, cu tot ce cuprinde el, este supus în mod continuu, deschizând calea unor noi căutări și cercetări sistematice.
Autor: Cristian Păun
