Ambasadorul George Cristian Maior s-a născut pe data de 16 noiembrie 1967, la Cluj Napoca.
Între 1988-1991 a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, completându-le apoi cu studii de masterat în drept internațional și comparat la Universitatea “George Washington”, din capitala SUA (1991-1992). A obținut titlul de master (LLM) în drept internațional și comparat al prestigioasei universități, lucrarea de dizertație fiind “Securitate națională și drepturile omului”.
A mai urmat cursuri în cadrul universității din Oslo și în cadrul Institutului European din Florența.
În anul 1998 a obținut titlul de doctor în drept internațional al Universității Babeș-Bolyai, cu teza de disertație „Național și european în juris-prudența Curții Europene de la Strasbourg”, nominalizată pentru Premiul “Most” acordat de UNESCO.
În 1992 s-a angajat în Ministerul Afacerilor Externe, pornind de la nivelul de referent, iar după ce a traversat mai multe stagii, între 1997-1999 a fost numit însărcinat cu afaceri al Ambasadei României în Irlanda.
Perioada 2000-2004 a fost una în care George Cristian Maior a avut de dat multiple examene din punct de vedere profesional. Fiind numit ministru adjunct al apărării, diplomatul a condus Departamentul de Integrare Euroatlantică și Politici de Apărare, misiune pe care a îndeplinit-o cu succes și care a condus la unul dintre cele mai importante rezultate postdecembriste – aderarea României la NATO. Pentru merite deosebite în acest domeniu de activitate a primit cel mai înalt grad diplomatic, cel de ambasador.
În noiembrie 2004 a fost ales senator de Alba, pe listele Partidului Social Democrat, iar la câteva luni după, a fost ales președinte al Comisiei de Apărare, Ordine publică și Siguranță Națională din Senatul României.
Pe data de 4 octombrie 2006, George Maior a fost numit de către plenul celor două Camere ale Parlamentului, în funcția de director al Serviciului Român de Informații.
Autor al mai multor studii de specialitate și cărți, conferențiar universitar, dr. George Maior a publicat, în ultimii ani, o serie de lucrări foarte importante, în domeniile intelligence și apărare, dintre care amintim: “Noul Aliat. Regândirea politicii de apărare a României la începutul secolului XXI”, „Incertitudine. Gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI” și „Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în secolul XXI”.
Îi plac literatura, muzica și filmul, printre scriitorii preferați numărându-se Marin Preda, Mircea Eliade și Jorge Luis Borges.
Flaviu Predescu: Domnule director, ce a fost greu și ce a fost ușor pentru dumneavoastra în ultimii 5 ani?
George Cristian Maior: Nu trebuie sa facem distincții simpliste între greu și usor. Au fost aproape cinci ani de lucru, pe de o parte, în ceea ce privește îndeplinirea misiunii noastre fundamentale legate de culegerea de informații pentru securitatea națională, pe de altă parte, multe decizii în ceea ce privește transformarea Serviciului într-unul modern, adaptat contextului strategic, cultural, social, economic al secolului XXI.
Deciziile grele sunt legate întotdeauna de reformă și asumarea lor, probabil ca nu este un lucru ușor dintr-o anumită perspectivă, dar este necesar, fără îndoială.
FP: Cum se vedea Serviciul Român de Informații din postura de senator și cum îl percepeți acum, ca director?
GCM: Se vedea ca principala organizație de informații a țării care necesita, intuitiv spuneam acest lucru atunci, o reformă și care, din punct de vedere al credibilității, avea unele probleme. Cel puțin așa percepeam din exterior acest Serviciu. Cunoșteam valoarea sa potențială și decizia de a accepta nominalizarea în această calitate mi-a confirmat, pe de o parte, anumite intuiții și analize avute înainte și, pe de altă parte, m-a determinat să mă angajez într-un parcurs foarte amplu de corectare a anumitor lucruri și de impunere a Serviciului ca o instituție fundamentală a statului român, într-un context extrem de complex din toate punctele de vedere menționate anterior.
FP: Care este lucrul de care sunteți cel mai mulțumit în ceea ce privește activitatea dumneavoastră la SRI?
GCM: Faptul că s-a întărit semnificativ capacitatea intelectuală și operațională a Serviciului. Când spun capacitatea intelectuală, mă refer la capabilitățile de analiză, de înțelegere a informației, atât de necesare unui stat care are o serie de obiective și de interese naționale foarte clar definite.
Când vorbesc despre aspectele operaționale, mă refer la dorința mea profundă de a reveni la valori operaționale, la capacitatea oamenilor din teren de a culege și transmite informații și de a realiza jocuri operative necesare pentru, pe de o parte, contracararea amenințărilor la adresa securității naționale și, pe de altă parte, culegerea de informație utilă, de calitate, veridică, necesară decidenților în statul român.
FP: Ne puteți enumera câteva principii după care va ghidați în activitatea managerială?
GCM: Principiul fundamental cred că se referă la necesitatea unei conduceri strategice centralizate și a unei descentralizări din punct de vedere tactic și operațional, pe linia deciziilor care se iau. Fiecare om din sistem trebuie să înțeleagă că are și libertate, dar și responsabilitate în legatură cu acțiunile sale, bineînțeles, într-un cadru strategic, centralizat din punct de vedere al direcțiilor majore de acțiune.
FP: După Viziunea Strategică 2007-2010, urmează să implementați Viziunea Strategică 2011-2015, la ce se referă ea?
GCM: Viziunea Strategică 2007-2010 care, între paranteze fie spus, mă bucur că a fost finalizată din punct de vedere al aplicării ei, al implementării, a vizat transformarea și adaptarea Serviciului la realitățile securității naționale din secolul XXI – o creștere a riscurilor asimetrice, o întrepătrundere a acestora, fapt care necesita mai multă flexibilitate în acțiunea Serviciului, mai multă viteză și mai multă capacitate analitică. Au fost pași importanți în ceea ce privește regândirea schemei generale de organizare a Serviciului, debirocratizare, pe de altă parte, formarea unei resurse umane capabile să răspundă acestor cerințe deosebite.
Viziunea 2011-2015, care este în proces de construcție acum, face un pas calitativ înainte, după părerea mea, în ceea ce privește necesitatea unei adaptări a Serviciului, folosesc tot timpul acest cuvânt, semn că realitățile sunt dinamice, fluide, lumea se schimbă foarte repede și vedem cu toții acest lucru. Necesitatea unei adaptări la dezvoltările tehnologice fără precedent care au loc în lumea contemporană, care, pe de o parte, oferă atât de multe oportunități individului din punct de vedere al cunoașterii și al afirmării identității sale, dar, pe de altă parte, potențează riscuri și amenințări la adresa securității naționale a statelor și cetățenilor. Trebuie să încercăm să anticipăm viitorul și dezvoltarea tehnologiei, care este, esențialmente, benefică pentru individ și state, dar are și un revers al medaliei, potențând riscuri și amenințări, de la terorism până la alte amenințări asimetrice, precum crima organizată, chiar spionajul, traficul de droguri, toate aceste chestiuni despre care discutam amplificând capacitatea lor de materializare prin folosirea de tehnologii sofisticate de către individ, mult mai accesibile.
Serviciul trebuie, pe de o parte, să fie pregătit pentru această transformare din punct de vedere al resursei umane și al resursei tehnologice pe care se așează și, pe de altă parte, să anticipeze șocuri posibile în viitor, amenințări, riscuri, vulnerabilități, iar timpul nu are răbdare din acest punct de vedere. Tocmai de aceea trebuie să fim într-o permanentă stare de adaptare la această dinamică.
FP: Care este feed-back-ul beneficiarilor vizavi de munca lucrătorilor SRI?
GCM: Este mai bun, cred, decât în alte momente istorice din evoluția Serviciului. A fost o preocupare a mea ca, pe lângă nota sau analiza transmisă, în mod formal, să încerc să stimulez beneficiarii legali, fie că e vorba de membri ai Guvernului, de autorități locale, de alți factori de decizie în stat, pentru a reflecta mai bine la informația transmisă de către Serviciu, astfel încât să poată într-adevăr lua decizii, să poată genera politici pe diversele domenii pe care noi le-am abordat.
Desigur, niciodată nu poți fi mulțumit din acest punct de vedere și cred că este o constantă în relația servicii de informații – consumator de informații sau beneficiar de informații, o anumită tensiune care se creează în mod evident. Ea poate fi benefică dacă aduce un plus de cunoaștere, poate avea efecte negative dacă se creează, se generează disfuncții de comunicare și înțelegere. Acest lucru se mai întâmpla, dar încercăm permanent să corectăm greșelile. Nici noi nu avem cum să fim perfecți, nimeni nu poate asigura o cunoaștere totală și nu a facut-o vreodată în istorie.
Trebuie să ne concentrăm pe elementele de cunoaștere specializată în ceea ce privește provocările la care trebuie să facem față, încercând să creionam un tablou cât mai veridic al realității, din perspectiva securității naționale.
FP: Care trebuie să fie trăsăturile esențiale ale unui bun ofițer de informații?
GCM: O foarte bună cultură generală, tărie de caracter, o stapânire perfectă a acestei meserii specifice sunt esențiale pentru că, până la urmă, acești oameni lucrează cu mijloace excepționale și se confruntă cu situații excepționale, într-un fel deviante de la etica și întelegerea comună a realităților la nivel societal și, dacă sunt împuterniciți din punct de vedere legal pentru a folosi asemenea mijloace excepționale, ei trebuie să ramâna în aceste cadre legale, pe de o parte, și să înțeleagă că lucrul sub presiune va fi, în permanență, o constantă a activității, a muncii lor din multe puncte de vedere.
FP: Recent, la Editura “RAO” a apărut volumul coordonat de dumneavoastră “Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în secolul XXI”. Ce aduce nou în literatura de specialitate?
GCM: Vedeți, publicarea, de către un director, a unei cărți nu ar fi fost un lucru normal în trecut, pentru că avem și vom avea întotdeauna această restricție impusă de sensibilitatea activității pe care o desfașurăm, dar vedem acest lucru și în alte părți, dezvoltarea și explozia informațională cu care ne confruntăm cu toții fac necesară ieșirea în public mai mult a decidenților din domeniul informațiilor, pentru a explica și pentru a asigura, într-un fel, credibilitate în ceea ce privește natura profesiei lor. Acesta este un lucru general pe care voiam să îl menționez în legătură cu publicarea unor cărți, pentru că, întotdeauna, vor exista unii care vor privi cu scepticism acest lucru în ceea ce privește un director al unui serviciu de informații. Dar dacă pâna și un fost director al Mossad-ului își publica memoriile, vedem cât s-a transformat realitatea în sensul a ceea ce am spus pe această dimensiune.
În ceea ce privește această carte, ea încearcă să schițeze elementele esențiale ale unei paradigme a intelligence-ului contemporan și a teoriei informației din punct de vedere al serviciilor de informații, ca disciplină și categorie autonomă de cercetare în domeniul știintelor sociale. Acesta este sensul cartii și cred că specialiștii, dar și publicul larg vor înțelege mai mult ce înseamnă acest lucru astazi.
FP: Ce mai face omul George Maior?
GCM: Nu m-am schimbat foarte mult, în afara restricțiilor cunoscute, legate de constrângerile acestei funcții. Încerc să păstrez vechile pasiuni și obiceiuri – lectura, cititul – care sunt o necesitate pentru mine din punct de vedere uman.
FP: Ce carte ați mai citit și ce film ați mai văzut, domnule director?
GCM: Mă uit la foarte multe filme. Mi-a plăcut și îmi place cinematografia românească contemporană foarte mult, regizori precum Radu Muntean, îmi plac filmele lui Cristian Mungiu, Cristi Puiu. Citesc foarte multă istorie, romane. De exemplu, recent am recitit „Darul lui Humboldt” de Saul Bellow, un roman extraordinar despre condiția intelectualului în societatea contemporană, a individului, în general, în fața provocărilor istoriei.
FP: Care este lucrul pe care îl apreciați cel mai mult la un om?
GCM: Inteligența si caracterul sunt două aspecte care sunt fundamentale și în munca de informații.
FP: Există o personalitate din istoria românilor și una din istoria universală pe care le admirați în mod special?
GCM: Noi am avut oameni de valoare în multe domenii, în politică, în științe, în arte etc., din păcate nu au fost întotdeauna recunoscuți ca atare în timpul vieții. Unii au fost mai târziu, post-mortem… Aș aminti și de personalități politice precum Maniu, de scriitori precum Mircea Eliade sau Marin Preda, iar, din istoria universală, mari oameni de stat, precum Bismarck sau Kissinger, sunt personalități pe care le admir. Personalitățile pot schimba, spun eu, ordinea lucrurilor și chiar, contrar opiniei publice dintr-un anumit moment, să ia decizii care duc înainte state și fac viața mai bună pentru individ. Capacitatea aceasta de a rezista părerilor comune, a convingerilor comune de la un moment dat și de a merge mai departe văzând în viitor nu aparține foarte multora.
FP: Ce transmiteți celor care lucrează în SRI cu ocazia celei de-a 21-a aniversări a Serviciului?
GCM: Știu că a fost o perioadă mai dificilă din punct de vedere social și că această criză ne-a afectat din multe puncte de vedere, aș dori să aibă încredere în munca pe care o desfășoară, în viitorul Serviciului și rolul lor deosebit în planul statului român și al securității naționale a României.
