Femeile care activează în cadrul serviciilor secrete sunt învăluite într-o umbră de mister, în percepția publicului. Imaginea femeii spion este una pitorească și fascinantă. În decursul istoriei au existat nenumărate mituri privind femeile din cadrul serviciilor secrete, creionându-se ideea că toate sunt parcă rupte din filmele cu James Bond.
Curiozitatea a reprezentat întotdeauna impulsul pentru dezvoltarea omenirii, motiv pentru care activitatea de intelligence, pornind de la formele rudimentare pe care le-a îmbrăcat de-a lungul timpului, este la fel de veche precum omenirea; la fel și prezența femeilor în această lume populată preponderent de bărbați.
Oare toate acestea au fost femei fatale cu arma în mână? În istoria spionajului întâlnim figuri feminine controversate, care, prin carismă și inteligență au contribuit la scrierea și uneori, la schimbarea istoriei. În cele câteva lucrări privind activitatea femeilor spion, viețile lor sunt conturate într-o manieră compătimitoare, accentuând faptul că, de cele mai multe ori, această lume și contactul cu ea le-a afectat sau chiar le-a distrus viața personală.
Lumina reflectoarelor nu este benefică unui agent de intelligence, motiv pentru care adevăratele Jane Bond nu atrag atenția asupra lor. Wilhelm Dietl, scriitor și jurnalist, fost agent de informații pentru serviciul de spionaj german în Orientul Apropiat și Mijlociu, este de părere că femeile spion seamănă mai degrabă cu niște funcționare oarecare decât cu adevărate Mata Hari.
Lumea spionajului, privită din exterior, pare un loc dur, în care regăsim bărbați puternici și cruzi. Cu toate acestea, guvernele au ales de multe ori să racoleze femei pentru operațiuni destul de periculoase, pornind de la aspectul că, într-un mediu dominat de bărbați, o femeie poate face apel la puterea ei de seducție pentru a culege informațiile necesare, fiind mai puțin susceptibilă de a fi suspectată.
Carisma sau puterea de seducție nu sunt însă calități suficiente pentru un spion bun, fie el bărbat sau femeie, la acestea adăugându-se puterea extraordinară de intuiție, inteligența, capacitatea de disimulare, curajul și viclenia.
Cu voie sau fără voie? Cum au ajuns femeile, până nu de mult excluse din cercurile bărbaților, să lucreze cu ei?
De-a lungul timpului a existat o paletă întreagă de motivații și moduri de spionaj în care au fost implicate femei, începând cu spioane devotate guvernelor lor, ajungând la agente care au comis acte calificate drept terorism, femei care au practicat această meserie din întâmplare, din iubire, solidaritate sau prietenie, spioane cu simțul aventurii în sânge, femei spion având un profil care nu atrage atenția, până la femeile folosite drept capcane pentru atragerea bărbaților ori agente ale căror sentimente au fost exploatate la maximum, pentru a le determina să devină spioane.
Repere în timp
Femeile spion își fac simțite prezența încă din Antichitate, Dalila, Rahab sau Jezebel fiind câteva dintre exemplele de spionaj feminin întâlnite în Biblie. În Evul Mediu și în perioada modernă au existat împărătese care și-au alcătuit rețele de informații proprii: Theodora, Elisabeta I ori Maria Theresa.
Războiul de Independență (1775 – 1783) a reprezentat condiția de desfășurare de activitații de informații pentru alte spioane loiale: Ann Bates și Lydia Darragh, agenta lui Washington. Primul Război Mondial a avut și el agente ale Puterilor Centrale (Rose Stokes, Nora Connolly, Elisabeth Schragmüller supranumită și “Domnișoara doctor”, Anne Marie Leser, ori Mata Hari), precum și spioane ale Antantei (Gertrude Bell, Louise de Bettingnies, Martha Richer – „Ciocârlia” pe „frontul secret”, Juliette Hardy, Edith Louisa Cavell sau Marthe Cnockaert o agentă belgiană decorată de germani).
În România sunt vehiculate nume precum Martha Bibescu, Elena Lupescu – „Duduia”, Veturia Goga – „Privighetoarea lui Hitler”.
Legendara Mata Hari
Dacă ne raportăm la una dintre cele mai celebre femei spion, Mata Hari, conform scriitorului Wilhelm Dietl, trebuie să demontăm miturile potrivit cărora un război mondial a fost pierdut, iar secretele Angliei au fost vândute rușilor.
Mata Hari, pe numele ei adevărat Margaretha Geertruida Zelle, de origine olandeză, s-a născut în anul 1877. Scandalurile, pline de exotism și frivolitate, au existat în viața lui Mata Hari încă din primii ani ai vieții. Ca o cerință a mentalității vremii respective, la vârsta de 14 ani, Mata Hari a fost înscrisă la școală în cadrul unei mănăstiri, pentru a învăța bunele maniere și arta gospodăriei. După numai doi ani, tânăra a fost exmatriculată, ca urmare a seducerii directorului instituției. Deși urma să devină educatoare, viitoarea spioană și-a început cariera ca dansatoare, la vârsta de 18 ani devenind soția unui ofițer de origine scoțiană, cu 20 de ani mai în vârstă decât ea. În scurt timp a ales să-l părăsească pe ofițerul MacLeod, având în vedere că acesta avea g rave probleme cu aventurile extraconjugale și cu alcoolul, adeseori urmate de ieșiri violente.
Criza familială, corelată cu moartea misterioasă a fiului lor, otrăvit, și situația materială precară au împins-o pe Mata Hari să-și reia activitatea de dansatoare, practicând dansuri ritualice, cu tentă erotică.
Ajunsă în trupa unui circ ambulant, Geertruida își reinventează identitatea, prezentându-se ca fiind fiica unei indience care ar fi murit la naștere. A ales să renunțe la numele ei, schimbându-și identitatea în Mata Hari, noul nume având semnificația “ivirea zorilor”. Spectacolele ei au avut un succes răsunător, devenind celebră în toate capitalele europene importante. Devenind curtezana de lux a cercurilor elitiste, în 1915, la Paris, Mata Hari este implicată într-un scandal politic, fiind acuzată de spionaj în detrimentul Franței. Pentru a demonstra faptul că este nevinovată, aceasta se oferă să lucreze voluntar ca agent secret, urmând să culeagă informații din Berlin.
La aproape un secol de la dispariția sa, încă nu a fost deslușit jocul pe care Mata Hari l-a făcut pentru a obține sume enorme de bani din ambele tabere. În anul 1917 a fost executată, pe motiv că navele franțuzești din Marea Mediterană au fost scufundate din cauza ei. Execuția acesteia rămâne însă una misterioasă, existând mai multe mituri privind modul și contextul în care a fost omorâtă. Legenda controversatei și frumoasei olandeze a reușit astfel să depășească granițele timpului, numele ei devenind un simbol în lumea spionajului feminin.
“Privighetoarea lui Hitler”
“Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredințate ei de către serviciile secrete germane, a căror agentă recrutată încă din 1914 a fost, la Bayreuth”, destăinuie Mircea Goga, strănepotul lui Octavian Goga.
Veturia Goga s-a născut în anul 1883 la Sebeș, județul Alba, ca fiică de preot. A avut parte de o educație aleasă, cunoscând mai multe limbi străine, germană, franceză, maghiară, având și foarte bune cunoștințe de istorie.
A studiat muzică, îndreptându-se mai târziu către cariera artistică, susținând concerte și călătorind în diverse capitale europene: Berlin, Viena Paris, Budapesta sau Roma.
În anul 1906 a fost invitată de către familia regală la Sinaia, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a lui Carol I.
În anul 1914 este chemată la Bayreuth, pentru participarea la Festivalul „Richard Wagner”, însă declanșarea Primului Război Mondial împiedică acest lucru, Veturia implicându-se în schimb în acțiuni de strângere de fonduri pentru Crucea Roșie.
După o primă căsătorie ratată, în anul 1921 se căsătorește cu Octavian Goga, pe care l-a cunoscut în timpul liceului, mariaj “negociat” de către Goga cu protopopul Lazăr Triteanu, primul soț al Veturiei, în schimbul unui scaun episcopal.
Și Octavian Goga era căsătorit în acel moment cu Hortensia Cosma. Pe marginea poveștii de dragoste dintre cei doi, apar nenumărate povestiri legate de uneltiri și trădări de țară.
Octavian Goga se implică din ce în ce mai mult în politică, iar Veturia se îngrijește de amenajarea domeniului de la Ciucea, dedicându-se și călătoriilor în străinătate, în scopul tratării sterilității. În 1938, Veturia rămâne văduvă, apropiindu-se tot mai mult de familia Antonescu.
Odată cu instaurarea comunismului este acuzată că ar avea legături cu Occidentul. Vocile istoriei spun că Veturia a fost recrutată, încă din anul 1914, ca agent secret german, cu scopul de a lucra pentru Hitler, oferindu-i informații privind politica internă a României, activitatea lui Carol al II-lea, a lui Antonescu și chiar a soțului ei. Veturia s-a stins din viață în anul 1979, fiind înmormântată lângă O. Goga.
„Am scris povestea vieții ei mai ales dintr-un profund sentiment justițiar, acela că românii trebuie să înceteze a mai taxa memoria lui Octavian Goga pentru faptele săvârșite de văduva lui“, relatează Mircea Goga.
Teribila poveste de dragoste dintre Octavian și Veturia Goga dăinuie în timp sub forma unui subiect de roman de spionaj, complicat și amar.
Concluzii
Profesie considerată specific masculină mult timp, spionajul reprezintă astăzi din ce în ce mai mult apanajul femeilor.
Discreția, capacitatea de analiză și sinteză, buna organizare și lucrul în echipă sunt calități imperioase profesiei de agent de informații și sunt deținute din plin de către femei.
Drept mărturie stau femeile care au reușit să se impună, dovedind că sunt capabile chiar să conducă serviciile secrete din țările lor de referință (Maria del Pilar Hurtado Columbia, Stella Rimington Marea Britanie, etc.).
Sursa imaginii: www.heraldscotland.com
Autor: Corina Sindie
