Suportul logistic al activităţii de intelligence – de la strategii de înzestrare la resursa umană

„Intelligence-ul reprezintă principalul efort de securitate naţională pentru România în perioada următoare.” Iulian Fota – consilier prezidenţial, 2008

În prezent confruntările dintre naţiuni, dar şi între acestea şi organizaţii nonstatale, se transferă din spaţiile clasice (terestru, aerian, naval) în spaţiul informaţional, caracterizat într-o măsură net superioară de complexitate, dinamică, relativitate şi fluiditate. Astfel, este nevoie de o abordare atotcuprinzătoare şi integrată a problematicii de securitate, adică de intelligence.

Simplist spus, intelligence-ul schimbă accentul de pe culegerea de informaţii şi livrarea lor în stare brută pe analiză pluri şi interdisciplinară, pe valorificare integrată pentru adăugarea/crearea de plusvaloare.

Produsul de intelligence este un rezultat al activităţii de procesare și producere a informaţiilor pentru securitate, obţinut de către structuri analitice specializate, materializat şi individualizat în documente şi forme de evidenţă specifice şi destinat factorilor decizionali stabiliţi de lege.

Pe cale de consecinţă, evoluţia de la informaţie la intelligence implică o redefinire conceptuală şi procesuală a logisticii asociate, noi metode şi instrumente de suport logistic.

Logistica încotro?

Limitată iniţial la organizarea transporturilor şi depozitării, logistica intervine azi în toate fazele ciclului de viaţă al produsului, de la iniţierea concepţiei sale până la scoaterea acestuia din înzestrare şi valorificare.

Conceptual, logistica a cunoscut mai multe etape, de la cel minimal de coordonare a operaţiunilor de distribuţie până la conceptul de logistică strategică definit ca utilizarea competenţei logistice şi a alianţelor logistice în scopul obţinerii avantajului competitiv. Logistica strategică se bazează pe alianţe inter-organizaţionale, care permit combinarea activelor şi performanţelor unei entităţi cu serviciile oferite de terţi. Logistica se defineşte prin planificarea integrată, organizarea şi controlul tuturor fluxurilor de produse, lucrări şi servicii, împreună cu fluxurile de informaţii legate de acestea, începând de la furnizori sau trecând prin etapele de realizare a bunului, livrarea produselor către beneficiari, inclusiv reciclarea şi eliminarea deşeurilor. Sugestivă este sintagma celor 7 P: cantitatea Potrivită a produselor Potrivite, la timpul Potrivit, de calitatea Potrivită, la costurile Potrivite, la locul Potrivit, cu informaţiile Potrivite.

Opţiunea strategică pentru degrevarea structurilor operative de grijile asigurării necesarului de resurse financiar materiale obligă logistica asociată să-şi asume rolul de identificare şi realizare a soluţiilor materiale pentru întreaga gamă de obiective specifice muncii de intelligence. Astfel, opinăm că problematica logistică trebuie înţeleasă şi abordată ca tot ceea ce înseamnă asigurare de resursă materială, indiferent de resortul tehnic implicat, pe baza unei viziuni strategice unice şi integrate, în strânsă colaborare cu ofiţerul de intelligence.

Logistica pentru intelligence trebuie să fie mai mult decât o prestare de servicii sau o casă de comenzi, trebuie să se reinventeze în pas cu evoluţia provocărilor pentru securitate, respectiv a metodelor şi mijloacelor specifice de răspuns la acestea. Doar a răspunde la cerinţele zonei informative este o asumare incompletă a rolului logisticii moderne, nu oferă suficiente garanţii de dezvoltare în pas cu provocările actuale la care trebuie să răspundă intelligence-ul şi conţine intrinsec o perioadă de inerţie ce poartă în ea germenele răspunsului târziu la nevoi. Logistica trebuie să continue demersurile pentru saltul de la cunoaşterea statică a nevoii zonei informative, la prognoza acesteia şi a soluţiilor pentru satisfacerea sa. Intelligence-ul are nevoie de o logistică ofensivă, proactivă, generatoare de soluţii/opţiuni care să vină în întâmpinarea nevoilor beneficiarilor, înainte chiar ca aceştia să conştientizeze nevoia respectivă. Dincolo de exploatarea capacităţilor clasice ale logisticii, specialiştii logisticieni (ingineri, economişti, medici, informaticieni) trebuie să identifice şi să ofere opţiuni superioare solicitărilor beneficiarilor. Este necesar a fi superior potenţate componentele de marketing tehnic şi de cunoaştere a noului din fiecare domeniu tehnic potenţial util intelligence-ului, implicit obiect al preocupării logisticii. Acest efort al zonei logistice trebuie susţinut de o colaborare şi o cooperare strânse şi deschise (evident „nevoia de a cunoaşte” rămâne un principiu de respectat) cu zona informativă, pentru a oferi logisticianului toate acele informaţii necesare înţelegerii nu doar a cerinţei operaţionale ci şi a contextului în care aceasta a apărut şi urmează să opereze. Astfel, soluţiile materiale vor fi purtătoare de plusvaloare generată de expertiza logistică şi cunoaşterea specificului muncii de intelligence. Nevoia de reevaluare a locului şi rolului logisticii este determinată şi de înnoirea şi diversificarea fără precedent a gamei de produse utile/utilizabile în munca de intelligence; posibilităţile limitate de inovare şi producţie proprii; creşterea semnificativă a cheltuielilor de mentenanţă, operare şi suport a noilor echipamente; revoluţia informatică; necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaţionale şi, nu în ultimul rând, preocupările de protejare a mediului ambiant.

Principiile care opinăm că trebuie avute în vedere în procesul reevaluării logisticii sunt următoarele:

a) strategia logistică decurge din strategia organizaţiei şi are caracter multianual;

b) abordarea specializată a domeniilor tehnice este subordonată unei strategii logistice integrate, cu coordonare şi control unitare;

c) utilizarea tehnologiei informatice pentru culegerea, prelucrarea, transmiterea şi stocarea datelor şi informaţiilor logistice, utilizarea simulării decizionale;

d) management flexibil al resurselor umane, cu accent pe creativitate, productivitate, precum şi pe continuitatea capitalului intelectual al entităţii;

e) dezvoltarea unor relaţii de parteneriat logistic cu instituţii similare şi operatori economici.

O atenţie deosebită trebuie acordată proiectării sistemului informaţional logistic, pornind de la deziderate precum necesitatea disponibilităţii informaţiilor logistice, a fiabilităţii informaţiilor, a oportunităţii lor, precum şi a flexibilităţii sistemului în ansamblu. Sistemul are rolul de evaluare a nevoilor de informaţii logistice ale managerilor şi beneficiarilor, de culegere şi distribuţie a acestora, plecând de la axioma conform căreia acurateţea şi viteza cu care circulă informaţia este indispensabilă eficienţei logisticii, fluxurile informaţionale asigurând caracterul integrator al operaţiilor logistice.

Strategia de înzestrare

Strategia de înzestrare reprezintă un document de planificare logistică multianual de nivel strategic care trebuie să definească principiile înzestrării, să identifice obiectivele şi să precizeze căile de acţiune pentru atingerea acestora.

Plecând de la accepţiunea logisticii ca ansamblu de procese, fluxuri, activităţi, instrumente destinate asigurării resurselor materiale necesare unei entităţi, strategia de înzestrare trebuie să asigure integrarea diverselor specializări tehnice din aria logisticii (de la vechea intendenţă până la domenii precum nanotehnologia sau robotica avansată) într-un efort unitar şi convergent, care să permită acomodarea specificităţilor fiecărui domeniu tehnic, inclusiv a „orgoliilor”, şi subsumarea acestora obiectivului principal de creare a condiţiilor materiale pentru activitatea de intelligence.

Strategia de înzestrare trebuie să găsească optimul între multitudinea de specialităţi tehnice şi dorinţa acestora de „autoguvernare”, pe de o parte, şi nevoia de gestionare unitară şi integrată a procesului de soluţionare a cerinţelor operaţionale, respectiv a resurselor financiar-materiale, pe de altă parte.

Strategia de înzestrare urmăreşte ca suportul logistic să ţină pasul cu evoluţia intelligence-ului, ţinând cont de contextul economic şi prognozele referitoare la acesta.
Corelativ, o atenţie deosebită trebuie acordată dezvoltării de capacităţi menite a asigura funcţionarea instituţiei în situaţii de criză (naturale sau provocate de factorul uman), respectiv rezilienţa infrastructurilor critice, stocuri de resurse esenţiale etc.

„Omul cea mai importantă resursă!” – de la truism la fapte

Resursele umane reprezintă elementul activ de coordonare, creaţie şi inovare atât de necesar derulării activităţilor din cadrul unei entităţi, nivelul cunoştinţelor generale, nu doar strict profesionale, ale personalului constituind resurse la fel de importante precum cele financiare, materiale şi informaţionale şi influenţând decisiv eficienţa utilizării acestora. Resursa umană implicată în activitatea de logistică a unui serviciu de informaţii trebuie să se caracterizeze prin calitate (pregătire profesională, capacitate de inovare, loialitate), flexibilitate în abordarea soluţiilor de satisfacere a cerinţelor beneficiarilor şi supleţe (structuri şi procese uşor adaptabile la specificul fiecărei cerinţe).

O importantă cale de succes în managementul resurselor umane asociate logisticii pentru intelligence o constituie regăsirea în sistemul de valori organizaţional, a elementelor specifice oamenilor din logistică şi aderarea conştientă şi benevolă la acestea. Sistemul de valori trebuie să genereze, în primul rând, o elită profesională valoroasă, de necontestat, de urmat şi implicată în multiplicarea cunoaşterii, inclusiv prin transfer de cunoaştere.
Apreciem această ultimă cerinţă ca fiind extrem de importantă în actualul context socio-economic, prin prisma calităţii învăţământului românesc şi a insuficientei adecvări a specialităţilor la nevoile reale ale economiei. Astfel, sistemul de formare continuă a personalului este nevoit să pună accent pe dezvoltarea competenţelor strict profesionale ale angajaţilor în acord cu nevoile reale ale instituţiei, evident pe fondul efortului continuu de integrare la locul de muncă şi asimilare a culturii organizaţionale instituţionale.

Perfecţionarea pregătirii profesionale prin acţiuni dedicate, coroborată cu activitatea de mentorat, va trebui să dezvolte la angajaţii din logistică acele competenţe cognitive, acţionale şi afectiv – atitudinale care să completeze fondul de cunoştinţe şi abilităţi profesionale acumulate anterior angajării.

Concluzii

Suportul logistic al efortului principal al unei entităţi este condamnat să ţină pasul, conceptual, organizatoric şi din punct de vedere al resursei umane, cu evoluţiile acestuia.
Fundamentul teoretic al logisticii, ancorat la prezent şi privind spre viitor, constituie baza pentru o strategie logistică adecvată obiectivelor instituţionale, pentru operaţionalizarea căreia resursa umană specializată în logistică este determinantă.

Autori: Gheorghe Iulian și Mustaţă Elena Mădălina

Total
3
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*