Securitatea europeană după Brexit
[button color=”” size=”” type=”square” target=”” link=””]de Liliana Cojocaru [/button]

Fără echivoc, rezultatul referendumului din 23 iunie a.c. va schimba semnificativ arhitectura construcţiei europene, determinând cele 27 de state membre rămase să identifice, să implementeze şi să aplice o nouă paradigmă, de natură să răspundă actualelor vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări. Evident, aceasta presupune şi noi modalităţi de parteneriat pe care Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord le va identifica, iniţia şi dezvolta cu Uniunea Europeană (UE), per se, ori separat, în funcţie de particularităţi, cu anumite state intracomunitare. Anticipând, dacă avem în vedere maniera de negociere a aderării Marii Britanii la UE, mutatis mutandis, putem previziona că şi situaţia reciprocă va fi atent abordată, analizată şi valorificată de Marea Britanie.

Proiecţii britanice

De altfel, până la acest moment observăm o strategie de abordare de tip «festina lente» din partea Marii Britanii, rezultată inclusiv din tergiversarea activării articolului 50 al Tratatului de la Lisabona (Tratatul de Reformă a UE).

Bunăoară, în pofida presiunilor exercitate de preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, pentru declanşarea „cât mai curând posibil“ a mecanismului de ieşire din UE, premierul Theresa May a replicat că Marea Britanie şi UE „trebuie să lucreze împreună pentru o separare calmă şi dezvoltarea de noi relaţii bilaterale puternice“, argumentând că „este nevoie de timp pentru a pregăti negocierile“.

Mai mult, aceasta a afirmat că „nu va activa în acest an“ articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, precizând că Marea Britanie ar putea fi pregătită să lanseze procedura pentru ieşirea din UE, „abia în ianuarie-februarie 2017“. Pe tema oportunităţii introducerii de vize în relaţia cu statele din blocul comunitar, declaraţia ministrului britanic al Afacerilor Externe, Boris Johnson, este cât se poate de sugestivă. După o întâlnire cu omologul său italian, Paolo Gentiloni, în Italia (Florenţa), şeful diplomaţiei britanice a precizat că „ţara sa nu doreşte (…) să introducă obligativitatea vizelor“, ci dimpotrivă, intenţionează să încheie „cât mai multe acorduri pentru călătorii fără vize“.

În concluzie, de lege ferenda, putem estima că vor continua – în forme adaptate, desigur – anumite prevederi din acordurile încheiate de Marea Britanie cu UE ori, punctual şi particularizat, cu anumite state comunitare. De asemenea, atât UE cât şi Marea Britanie vor fi (co)interesate să continue cooperarea în domenii de interes precum apărarea, securitatea, prevenirea şi combaterea terorismului, având în vedere poziţionarea strategică a Regatului Unit şi problemele sale interne, precum recrudescenţa mişcărilor anarhiste şi xenofobe ori pericolul latent reprezentat de Armata Republicană Irlandeză (IRA) ş.a.

Evident, şi din perspectiva britanică, Brexit-ul va aduce cu sine modificări în instituţii care ţin, de pildă, de schimbul de informaţii, precum Europol, Eurojust, European data protection sau mandatul european de arestare.

Reacţii europene

Calificând decizia Marii Britanii de a părăsi blocul comunitar drept „decizie-şoc“, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Federica Mogherini, a susţinut că pentru menţinerea coeziunii intracomunitare şi asigurarea securităţii este necesar ca „statele membre să pună bazele unei apărări comune“.

În acest sens, a prezentat liderilor statelor UE Strategia Globală pentru Politică Externă şi de Securitate – prima de acest gen din ultimii zece ani – care vizează, în principal, sporirea capacităţilor de apărare şi de combatere a terorismului, inclusiv prin consolidarea măsurilor de securitate în statele „din jurul Europei“.

Pe de altă parte, după referendum, Germania şi Franţa s-au exprimat expressis verbis pentru o politică europeană comună în domeniul Apărării. Astfel, devine relevantă pentru evoluţia cooperării militare intracomunitare în noul format cu 27 de state, recenta propunere a ministrului german al Apărării, Ursula von der Leyen, susţinută de omologul francez, Jean­ Yves Le Drian, privind înfiinţarea unui Stat Major comun al Armatei UE. Iniţiativa – dată publicităţii înaintea Summit-ului informal UE de la Bratislava, consacrat analizării situaţiei post Brexit – invocă, în premieră, articolul 44 din Tratatul de Reformă a UE (Tratatul de la Lisabona), text de lege neutilizat până în prezent. Reamintim că articolul menţionat permite statelor membre să promoveze în ritm diferit cooperarea, chiar şi în lipsa întrunirii unei unanimităţi a statelor.

Prin iniţiativa respectivă se urmăresc, în principal:
– distribuirea echitabilă a sarcinilor în cadrul misiunilor;
– consolidarea colaborării în cazul achiziţionării de echipamente militare şi de logistică;
– sincronizarea în materie de finanţare şi planificare militară;
– asigurarea unui buget de cercetare al UE pentru proiecte tehnologice;
– folosirea sateliţilor europeni de supraveghere.

În plus, pentru promovarea unui spirit militar comun, se propune înfiinţarea unei Academii Militare Europene, precum şi organizarea de cursuri europene la şcolile naţionale.

Întărind necesitatea coeziunii în domeniul securităţii şi apărării, în discursul anual despre starea UE (13.09.2016) preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker a prezentat un plan care prevede: înfiinţarea unui comandament unic (headquarter) pentru operaţiunile militare europene; crearea unei structuri permanente de cooperare; realizarea de investiţii comune în tehnologiile militare şi standardizarea procedurilor in domeniu.

Interesant este că rezumatul acestui plan a fost prezentat de preşedintele Comisiei Europene şi la Reuniunea de la Bratislava, în cursul căreia au fost analizate principalele probleme şi eventualele soluţii/ propuneri pentru menţinerea coeziunii UE în noul cadru creat după referendumul din Marea Britanie.

La rândul său, preşedintele Consiliului European Donald Tusk a solicitat liderilor statelor UE să analizeze cât mai onest problemele forului comunitar în cadrul Summit-ului de la Bratislava, evidenţiind trei priorităţi asupra cărora statele membre trebuie să se armonizeze:
– consolidarea controalelor la graniţele externe ale UE;
– combaterea terorismului;
– susţinerea cetăţenilor în faţa efectelor adverse ale globalizării economice.

Distinctiv, statele componente ale Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia) au avut o opinie separată, avansând conceptul de „solidaritate flexibilă“, care presupune contribuţia la combaterea cauzelor migraţiei şi la protecţia graniţelor interne şi externe ale UE fără preluarea de refugiaţi.

Pe aceeaşi temă, premierul Slovaciei, Robert Fico, ţară care asigură în prezent preşedinţia rotativă a UE, a insistat asupra importanţei Agenţiei Europene de Pază de Frontieră şi de Coastă, cu noi atribuţii, pentru asigurarea protecţiei graniţelor externe ale UE, precizând că sunt îndeplinite toate demersurile legislative pentru ca structura să-şi înceapă activitatea până la sfârşitul anului.

De altfel, înainte de sfârşitul acestui an este preconizată organizarea unui amplu exerciţiu de simulare privind Agenţie Europeană pentru Paza de Frontieră şi de Coastă, „pentru ca aceasta să fie pe deplin operaţională în cel mai scurt timp“.

„Motorul franco-german pentru viitorul UE“

După summit, într-o conferinţă comună de presă, cancelarul german Angela Merkel, şi preşedintele francez Francois Hollande, au arătat că intenţionează să devină „motorul franco-german pentru viitorul UE“ şi doresc să preia responsabilitatea pentru implementarea „agendei Bratislava“.

În aceeaşi notă se înscrie şi iniţiativa germano-franceză pe tema prevenirii şi combaterii terorismului de asigurare a unui cadru juridic pentru interceptarea mesajelor criptate utilizate de terorişti în comunicaţii.

Astfel, miniştrii de Interne francez şi german, Bemard Cazeneuve, respectiv Thomas de Maiziere au convenit ca la viitorul Consiliu de Justiţie şi Afaceri Interne al statelor membre UE să solicite Comisiei Europene această iniţiativă legislativă în domeniul criptării mesajelor.

Această lege va permite serviciilor de informaţii să „intercepteze“ aplicaţiile de mesagerie criptată, precum „Telegram“ sau „WhatsApp“, frecvent utilizate de simpatizanţii şi teroriştii Daesh. Totodată va fi asigurată interoperabilitatea bazelor de date, în scopul consolidării schimbului de informaţii la nivel european.

Concluzionând, putem spune că măsurile adoptate la Consiliului European de la Bratislava vor fi implementate în orizontul următoarelor şase luni.

Concluzii

Pornind de la truismul că niciun stat european nu poate să gestioneze per se riscurile şi ameninţările cu care se confruntă Europa în această perioadă complicată, propunerile şi chiar maniera de abordare a Brexit-ului denotă că atât UE (la nivel instituţional, dar şi separat, prin ţările membre), cât şi Marea Britanie vor continua cooperarea de facto şi de jure.

În mod evident, indiferent de limitele paradigmei pe care Marea Britanie o va configura cu UE – în sens global sau particularizat cu anumite state membre ale blocului comunitar – domeniul prevenirii şi combaterii terorismului va continua să reprezinte unul din pilonii-cheie ai parteneriatelor pe care Marea Britanie le va construi. Sintetizând, putem estima că, în plan intern, decizia Marii Britanii de a părăsi blocul comunitar aduce cu sine cel puţin două „lecţiile învăţate“:
– presiunea societăţii asupra forţelor politice poate fi mai mare şi mai imprevizibilă decât corpusul politic al doctrinelor politice;
– populismul constituie una din cauzele aflate la baza escaladării conflictelor (inclusiv de tipul celor „îngheţate“) şi nu soluţia la provocările societăţii contemporane globalizate.

Pe de altă parte, în plan extern, modalitatea de adaptare la complexitatea consecinţelor pe care le implică Brexit­ul va testa invariabil şi limitele disponibilităţii fiecărui stat în parte de a-şi „sacrifica“ anumite componente ale suveranităţii pentru binele întregii Europe.

Având în vedere problemele grave cu care UE s-a confruntat în ultimii doi ani, în noul format cu 27 de state blocul comunitar trebuie să îşi adapteze strategiile şi politicile, inclusiv pe componenta de early-warning.

Fără echivoc, UE- atât la nivel instituţional, dar şi la nivelul fiecărui stat membru – va fi interesată să îşi menţină parteneriatele pe care le-a dezvoltat de-a lungul timpului cu Marea Britanie şi, în egală măsură, să creeze canale de dialog şi cooperare cu partea britanică, inclusiv în domeniul politicii Externe şi de Securitate.

Abstract

The unforeseen decision of the United Kingdom (UK) to leave the European Union (EU) will impact on various areas, including the field of counterterrorism cooperation, intelligence and defence.

Nowadays, we witness different and multiple national and foreign challenges, threats and risks which have affected the principles and even the basis of the EU. Nevertheless outside the Union, the UK will need to (re)build and develop bilateral frameworks for strategic cooperation with its European partners.

Despite the Brexit, established operational intelligence sharing will continue although there will be negative security consequences for Europol, Eurojust, and the European Arrest Warrant in particular.

UK terrorism threat levels are unlikely to be directly affected by Brexit, with underlying drivers persisting and principal risks stemming from islamist extremist and resurgent Northern Irish republican groups.

Operational intelligence on terrorism and organised crime will continue to be exchanged on a bilateral or ad hoc basis between intelligence and security services. We can expect de lege ferenda new terms of negotiation which will preserve the strategic importance of the Great Britain.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*