Migrația ilegală sau cum se importă riscurile de securitate

Migrația ilegală este o formă de manifestare a criminalității organizate care, din cauza amplorii înregistrate și a modului perfecționat de derulare, are consecințe directe asupra situației economice, sociale și de securitate din statele de tranzit ale migranților sau refugiaților și din cele de destinație. În contextul actual, este importantă clarificarea diferenței între termenii de „refugiat” și „migrant”.

Statutul de refugiat este guvernat, pe plan universal, de Convenția din 1951 și de Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților, instrumente juridice internaționale adoptate sub auspiciile Națiunilor Unite. Refugiații sunt persoane care fug de conflicte armate sau persecuții, de aceea ei traversează granițele țării pentru a căuta, în alte state, starea de siguranță necesară unei vieți liniștite. Unul dintre principiile prevăzute de dreptul internațional este cel al „nereturnării” – refugiații nu ar trebui expulzați sau returnați în țările de proveniență în condițiile în care viața și libertatea le sunt puse în pericol. Principalele responsabilități ale statelor-gazdă sunt acordarea protecției și azilului. UNHCR colaborează cu guvernele respective pentru a pune în practică responsabilitățile cu privire la azil și protecție, pe care țările respective trebuie să le îndeplinească în raport cu refugiații.

Migranții aleg, de regulă, să se mute în alte țări pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai și educație. În situația în care aceștia doresc să revină în țara natală, vor continua să beneficieze de protecția guvernului lor. Statele de destinație ale migranților aplică propriile legi și procese de imigrație. Componența valurilor migratorii care au luat cu asalt continentul european începând cu anul 2015 a indicat faptul că, pe lângă cei plecați din zone de conflict armat (Siria, Irak și Afganistan), cu scopul obținerii securității fizice, sociale și economice în țări dezvoltate europene, respectiv refugiații, au existat, într-o proporție mai mică, și persoane originare din state cu un nivel ridicat de sărăcie care și-au părăsit țara pentru a beneficia de un nivel de trai mai bun în state cu o economie prosperă.

Cauze şi efecte

Perpetuarea unor focare de instabilitate politică și militară în zone cu potențial migraționist, precaritatea nivelului de trai, resimțită de mase largi de populație din multiple spații externe, corelate cu atitudinea flexibilă și inventivitatea membrilor rețelelor criminale, interesați de obținerea unor venituri substanțiale, care descoperă în timp real soluții la restricțiile sau acțiunile represive ale autorităților, reprezintă factori favorizanți pentru menținerea la cote apreciabile a manifestării fenomenului de migrație ilegală, inclusiv în spațiul european.

Provocările migraţiei

Provocările generate de manifestarea fenomenului migrator sunt complexe și se pot reflecta în plan social, economic, politic și de securitate.

Una din provocările în plan social o reprezintă promovarea unor idei sau curente subversive, extremiste, a unor ideologii sau concepte religioase care instigă la încălcarea cadrului legal. Este posibilă atragerea populației autohtone în activități infracționale (motivată și de un nivel de trai scăzut) ceea ce determină amplificarea criminalității organizate, în special în zonele din proximitatea frontierei. Intensificarea utilizării mediului virtual pentru propagarea unor idei extremiste sau acțiuni false poate determina autoradicalizarea, considerată primul pas către acțiunea propriu-zisă – „real-life action”. Riscurile de radicalizare a unora dintre migranți pot fi generate de dezvoltarea frustrărilor provocate de neîmplinirea unor așteptări în țara țintă, sau ca urmare a interacțiunii cu persoane deja radicalizate sau extremiste. Nu este exclusă nici răspândirea unor boli contagioase atipice (originare din spațiile de proveniență ale migranților).

Amenințările din plan economic sunt corelate cu cele din plan politic. Cheltuielile pentru gestionarea crizei refugiaților, în statele afectate de fluxuri masive de migrație, au grevat bugetele acestor țări. Durata transporturilor de mărfuri a crescut, ca urmare a măsurilor impuse la nivel european în contextul manifestării fluxurilor migratoare. În plan economic, prezența migranților pe teritoriul țărilor destinatare și munca „la negru” (considerată mână de lucru ieftină) prestată de aceștia determină creșterea ratei șomajului și scăderea nivelului de trai în rândul populației autohtone.

Din punct de vedere al securității, fenomenul migrator poate duce la exploatarea canalelor de migrație ilegală și infiltrarea pe teritoriul european a unor membri ai grupărilor teroriste și a adepților unor ideologii extremist-teroriste care promovează idei sau curente subversive, extremiste, instigând la încălcarea cadrului legal. Se pot produce violențe la adresa autorităților (locale sau naționale) și între migranții aflați în centrele de cazare din statele de tranzit și de destinație; exemplificative sunt violențele înregistrate la granița greco-macedoneană, în momentul adoptării deciziei de a închide frontiera macedoneană, pentru stoparea fluxului de migrație pe ruta balcanică.

Adoptarea unei politici de tolerare a migranților ilegali poate provoca statelor „adoptive” grave probleme sociale interne, ce pot ajunge, în cazuri extreme, la revolte sociale, xenofobie sau segregări etnice; vorbim despre creșterea nemulțumirilor populației față de migranți, care încep să facă o concurență considerată neloială lucrătorilor autohtoni pe piața locală a muncii. De asemenea, trebuie avută în vedere implicarea migranților, alături de membrii unor grupări infracționale, în alte activități ilicite, precum evaziunea fiscală – prin crearea de firme fantomă -, traficul cu droguri și munca la negru. Propaganda promovată de diverse ideologii radicale sau teroriste poate incita la acte violente împotriva obiectivelor unor state occidentale, în special cele implicate militar în zonele de origine a migranților sau în alte areale.

Profituri uriașe de pe urma migraţiei

Intensificarea fluxului de migranți și refugiați care încearcă să pătrundă în spațiul comunitar european a condus la creșterea semnificativă a presiunii, atât din punct de vedere administrativ, cât și financiar, asupra tuturor țărilor tranzitate și, în același timp, s-a constituit într-o amenințare la adresa climatului de securitate și stabilitate a acestui spațiu. Numărul mare al migranților și refugiaților aflați la frontiera externă a UE menține active și chiar amplifică activitățile infracționale pe linia migrației ilegale derulate de rețelele de criminalitate organizată transfrontalieră, atrase de posibilitatea obținerii, cu riscuri relativ mici, a unui profit substanțial imediat.

Conform raportului întocmit în comun de Europol și Interpol, intitulat „Migrant Smuggling Networks” (publicat în luna mai 2016), o mare parte din migranții ilegali aflați pe teritoriul UE au fost transportați de membri ai rețelelor de migrație ilegală. În anul 2015, fondurile obținute de aceste structuri infracționale în schimbul „serviciilor prestate” de transport ilegal de persoane au fost estimate la o valoare aproximativă situată între 5 și 6 miliarde de dolari SUA.

În pofida politicilor adoptate de autorități, modus-ul operandi al rețelelor de migrație ilegală demonstrează un grad ridicat de profesionalizare, asigurând migranților, contra cost și în mod organizat, accesul în state vest-europene. Pentru asigurarea cu succes a activităților criminogene, aceștia și-au creat nuclee de sprijin pe rutele de tranzit utilizate de migranți.

Acțiunile organismelor UE vizează atât adaptarea cadrului normativ comunitar privind azilul, în scopul detensionării situației migranților și refugiaților aflați pe teritoriile țărilor membre, cât și instituționalizarea eforturilor de securizare a frontierelor externe ale UE. O lipsă de coordonare între state și instituții care ar trebui să asigure soluții consensuale, la nivelul UE, la provocarea generată de fenomenul migrației ilegale, poate perpetua problemele de securitate regională cu implicații și în plan național.

În plus, situația cu care se confruntă țările de tranzit excede posibilităților acestora de gestionare optimă a situației, astfel, principala lor preocupare constă în evitarea transformării regiunii într-un spațiu de blocare a migranților și refugiaților pe termen nedefinit. Se constată astfel adoptarea, uneori unilaterală, a unor decizii menite să asigure un control al fluxului de migranți, existând riscul ca, în căutarea de alternative pentru a ieși din impasul momentan, cauzat de restricțiile impuse pe ruta balcanică, o parte dintre aceștia să aleagă ca variantă tranzitarea teritoriului țării noastre, inclusiv prin apelarea la „serviciile” rețelelor de criminalitate organizată.

O consecință a închiderii rutei balcanice o reprezintă creșterea numărului de cereri de azil depuse de migranți, chiar și în statele considerate a fi de tranzit. Aceasta este considerată drept o modalitate prin care migranții intră într-o stare de legalitate, care să le permită apoi continuarea călătoriei către destinația reală vizată.

Rutele care tranzitează România

România, din punct de vedere geografic, se află la intersecția mai multor rute de migrație, care au ca punct de plecare Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est și Africa, spațiul românesc fiind considerat preponderent unul de tranzit și de ședere temporară pentru migranți, indiferent de originea lor. În ceea ce privește rutele de migrație, culoarele importante care traversează regiunea la momentul actual pot suferi modificări, în funcție de măsurile adoptate de statele tranzitate de aceștia. Rutele care pot fi utilizate mai intens de migranți, și care tranzitează România sunt: ruta maritimă estică (pe Marea Neagră) și ruta terestră sudică (Asia / Africa de Nord – Siria / Irak – Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – state vest/ nord-europene).

România, stat care nu se situează în rândul țărilor afectate direct de fluxul migrator creat de mișcarea populațiilor din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud spre continentul european, este angajată în efortul european de control și punere sub coordonare sau monitorizare coerentă și articulată a crizei. Astfel, autoritățile române manifestă consecvență în poziționarea față de politica europeană privind fenomenul, concretizată în aportul operațional la misiunile comune (este al doilea contributor între statele membre, după Germania, la misiunile FRONTEX în Grecia și Italia).

Abstract

The waves of illegal migrants and refugees trying to enter the EU territory have generated a significantly increasing pressure on the transit countries and have become a real threat to the European security climate. Restrictions adopted by the Governments of the countries on the Balkan route might determine the migrants to seek new alternatives, including the use of transnational organized crime networks and transiting the Romanian territory.

Romania, currently not heavily affected by migratory flows from Middle East, Africa and South Asia, is part of the European effort to control and monitor the refugee crisis. Romanian authorities are consequently sustaining the European policy regarding the phenomenon, bringing an important operational support to common missions (second largest contributor to FRONTEX missions in Greece and Italy). Lack of coordination between European Governments and EU institutions in dealing with illegal migration and refugee crisis is an important factor in perpetuating regional security problems with consequences at national level. The actions taken by European institutions are still inefficient in stopping the migratory flows and diminishing the illegal activities related to these phenomena performed by transnational organized crime networks.

Autor: Georgiana Chirilă

Total
1
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*