Jurnalist vs. analist de informaţii. O competiţie inegală?

526

de Ion Lucian Petraş 
Vă propun în acest articol să reflectăm asupra unei teme de actualitate, și anume de unde își iau decizionalii informațiile și de ce uneori o investigație jurnalistică are mai multă influență asupra deciziilor decât informările secrete ale agențiilor de securitate, mai pe scurt: Ce are ea (media) și nu am eu (serviciul secret)?

Se impun câteva considerații privind rolul intelligence-ului în adoptarea unor decizii și, pe de altă parte, câteva explicații ale influenței media în procesele decizionale complexe.

Comunitățile de informații din întreaga lume caută să eficientizeze analiza de intelligence, aceste demersuri producând transformări substanțiale atât la nivelul metodologiilor, produselor, cât și al profesiei de analist (inclusiv reforma programelor de pregătire). Este o reformă continuă, începută după 11 septembrie 2001. Efortul acesta nu a fost în zadar, s-au găsit răspunsuri la multe probleme și au fost aduse modificări, atât la nivel teoretic (se vorbește de o schimbare de paradigmă) cât mai ales la nivel practic. Totuși, observăm că reacția decidenților din lumea întreagă la un demers jurnalistic bine realizat este foarte promptă, spre deosebire de informările serviciilor secrete.

A patra putere în stat

Într-un articol din 2014 („Relaționarea cu beneficiari de intelligence în noua paradigmă – de la tirania hârtiei spre libertatea din wiki“, revista Intelligence, martie – mai 2014) vă vorbeam despre faptul că serviciile se plâng că au informat, dar decizionalii nu au acționat. Analiza trebuie să fie mai profundă, respectiv să ne întrebăm dacă informările au fost destul de convingătoare, dacă au fost credibile. Aici, probabil, se face diferența între mass media, pe bună dreptate a patra putere într-un stat democratic, și serviciile de informații. Efortul analiștilor de intelligence pentru a furniza produse verificate, argumentate și secrete duce, uneori, către un produs lipsit de emoție, rece, care nu declanșează reacții din partea beneficiarului. Retorica lui Aristotel distinge trei categorii de componente ale persuasiunii: pathos, ethos și logos.

Pathos se referă în general la emoție, sentimente, fiind vizată latura afectivă a publicului, ethos reprezintă apelul la caracterul și credibilitatea autorului, prestigiul acestuia, iar logos reprezintă apelul la rațiune și argumentare logică. Etica analizei de intelligence ne permite să folosim numai unul dintre ele, respectiv argumentarea logică. Analistul de intelligence nu poate face apel la emoție pentru a genera reacția decizionalului, întrucât riscă să influențeze decizii strategice în direcții periculoase.

El trebuie să fie obiectiv și, în analiza pentru informare, se recomandă utilizarea unui limbaj neutru, care să nu influențeze. Sursele sunt în general secrete și este ilegală deconspirarea lor, iar analistul este un personaj anonim, deci nu se poate folosi nici apelul la ethos. Comparativ cu media, fie că vorbim de conceptul clasic al ziarelor, televiziunii și radioului, dar mai ales când vorbim de social media și de media utilizatorilor (care produc ei înșiși conținutul) avem un dezavantaj foarte mare, pentru că emoția produsă de un filmuleț postat pe youtube poate schimba guverne, poate acutiza crize internaționale sau modifica strategiile și abordările la nivel global cu privire la subiectele de top de pe agenda publică.

Sursa informaţiilor

Întrucât nu există studii în România cu privire la cât de importante sunt informațiile secrete în adoptarea unor decizii în stat, ar fi interesant de studiat de unde își iau decidenții informațiile, care este procentul intelligence-ului și care este cel al altor informații, vehiculate de diverse surse.

Este posibil ca procentul să fie mult în favoarea celorlalte surse.

Fiecare decizional, abilitat prin lege să fie informat de SRI, primește la început de mandat Ghidul beneficiarului de intelligence (disponibil pe www.sri.ro) unde este prezentat foarte succint modul de lucru, restricțiile în privința datelor clasificate, dar și o trecere în revistă a ceea ce trebuie și poate să facă beneficiarul: „În baza informațiilor pe care vi le punem la dispoziție, puteți:
– notifica factorii din subordine cu privire la existența unor disfuncții/oportunități în zona lor de responsabilitate;
– dispune verificări și controale;
– adopta măsuri de înlăturare a disfuncțiilor;
– solicita SRI furnizarea de date suplimentare în legătura cu subiectul informării“.

Ingredientele succesului

Așa cum arătam mai sus, media are emoție, are reacție imediată și vine cu opinii consolidate social, arată în timp real câți oameni sunt de acord cu subiectul sau cu concluziile jurnalistului, ce audiență are. Până la urmă, publicul larg validează informațiile mediatice, iar factorul de decizie este obligat să reacționeze. Media nu este încorsetată de metodologii, protocoale de securitate și proceduri, ea vine direct către publicul țintă, este facil de utilizat și de diseminat.

Uneori, un serviciu de informații poate transmite sute de informări, pe când o investigație jurnalistică bine realizată poate genera un efect pe care orice serviciu de informații ar fi fost încântat să-l obțină. Emoția declanșată de investigațiile jurnalistice în rândul societății este adesea foarte puternică, ceea ce explică și reacțiile imediate ale factorilor decizionali.

Media folosește cu succes cele trei tipuri retorice menționate pentru a obține atenția și reacția publicului, în schimb serviciile de informații abordează doar unul dintre ele, argumentarea logică (logos). Se poate face mai mult? Eu cred că da.

Adaptarea la era informaţională

Sigur că serviciile de informații nu au aceste facilități ale mediei globale, dar pot să se adapteze la un mod de lucru colaborativ, bazat pe rețele de analiză și expertiză, la care să fie cooptați experții guvernamentali, inclusiv mediul academic, grupuri de lucru în care să fie expuse problematicile securității naționale astfel încât să se obțină o validare extinsă, venită și din partea specialiștilor externi instituției. Avantajele platformelor colaborative și ale instrumentelor informatice în domeniul analizei sunt recunoscute în marile comunități informative occidentale, fiind puse în dificultate doar de problemele securizării (cazul Snowden). Însă aceste probleme trebuie depășite dacă vrem să ne adaptăm la lumea informațională actuală. Comunitățile de informații trebuie să se preocupe de dezvoltarea unor sisteme informatice care să contribuie la validarea ipotezelor în format colaborativ, aducând astfel în produsele furnizate de serviciile de informații și apelul la ethos.

Serviciile de informații trebuie să fie mai adaptate la era informațională. Conținutul media este astăzi mult mai eficient decât o hârtie purtătoare de ștampile. Și dacă media este mai eficientă în generarea de reacții din partea beneficiarilor, atunci analizele din surse deschise pot fi un răspuns foarte bun la problema abordată.

În zilele noastre, aportul OSINT în ansamblul produselor de intelligence este unul foarte important, așa încât trebuie doar să transformăm aceste produse în servicii și să adăugăm expertiza analitică la informația din surse deschise. O altă abordare interesantă, practicată de agențiile occidentale, este publicarea de avertizări OSINT pe temele de interes pentru securitatea națională, fie și numai pentru motivul că serviciile de informații sunt datoare să protejeze cetățenii, sunt în slujba națiunii, iar beneficiarul principal al securității este societatea în ansamblul ei. Politicile de awareness sunt foarte indicate pentru a pune în temă publicul larg, nespecializat, cu problemele importante aflate pe agenda de securitate a statului.

Cu toate că această temă este veche și actuală în același timp, vă provoc să evaluați informațiile cu care intrați în contact din perspectiva apelurilor la ethos, pathos și logos.
Adevărul este acolo, trebuie doar descoperit.

Abstract

There are several recent studies about the intelligence sector reform and how to achieve better early-warning. Since 9/11, almost all intelligence communities have started to think about how to improve their products, how to achieve a better organisation, and what changes are needed, especially in the field of intelligence analysis. I reckon the need of an insight into the evolution of the media, because the process is very similar. If social media is a type of effective communication, we must find ways to replicate it within the intelligence process.

The media has its own way to achieve focus, and sometimes it becomes very handy for policymakers. The reason is mainly the way media uses the three rhetorical appeals: logos, ethos and pathos. In order to gather more attention from the policymakers, intelligence agencies need to establish a service mentality, not a product one, and some more adjustments are also needed as we live in a globalised world, facing information overload and have difficulties knowing which piece of news is truly trustworthy.