Internetul ca instrument al terorii. Reţeaua fricii

Secolele XIX şi XX au marcat apariţia statelor moderne, concomitent cu prăbuşirea imperiilor monarhice/ coloniale clasice şi înlocuirea acestora cu noi puteri dominante precum URSS şi SUA, aflate permanent într-o competiţie acerbă pentru impunerea propriilor ideologii şi câştigarea influenţei la nivel global.

Anul 1957 a marcat lansarea pe orbită, de către URSS, a primului satelit artificial, Sputnik 1, în plin Război Rece. „Criza Sputnik“, generată în SUA de evenimentul respectiv, a dus la înfiinţarea, în 1958, de către preşedintele Dwight Eisenhower, a Defence Advanced Research Projects Agency. Această structură cu destinaţie militară a finanţat şi cercetările psihologului american Joseph Carl Robnett-Licklider, părintele conceptului „Intergalactic Network“ (INTERNET).

Pe fondul revoluţiei digitale, reţeaua imaginată de Licklider a fost perfecţionată, începând să se extindă la nivel global odată cu inovaţia programatorului britanic Timothy John Berners-Lee, care, prin World Wide Web, a dat startul erei informaţionale. În prezent, 46% din populaţia lumii utilizează reţeaua, iar numărul creşte vertiginos, Internetul contribuind major la modelarea societăţii globale moderne.

Având în vedere posibilităţile extinse ale Internetului, acesta este utilizat inclusiv de către organizaţiile extremiste sau teroriste implicate în conflicte hibride, cu mize politice diferite, dar unite în hotărârea de a utiliza tactici teroriste împotriva populaţiilor ţintă. Începând cu anul 2000, toate grupările teroriste sunt prezente în mediul online, sub diverse forme de manifestare.

Propagandă

Internetul reprezintă pentru organizaţiile teroriste o platformă ideală de propagandă. În cazul terorismului islamist, sursele de propagandă utilizează în principal argumente religioase, pentru justificarea obiectivelor politice. Materialele propagandistice sunt diseminate online, prin canale oficiale (website-uri, publicaţii electronice) sau neoficiale (grupuri, forum-uri, blog-uri), urmărindu-se:

– expunerea ideologiei, justificarea cauzei şi popularizarea organizaţiei;
Pornind de la expunerea filosofiei politice şi religioase proprii, gruparea încearcă să se plaseze în zona auto-victimizării, cu scopul de a atrage atât atenţia, cât şi compasiunea publicului ţintă. „Inamicul“ este acuzat de distrugerea religiei islamice, îngrădirea libertăţii de exprimare, arestarea membrilor „nevinovaţi“ ai organizaţiei, uciderea coreligionarilor şi a civililor (în special a copiilor), persecutarea membrilor şi simpatizanţilor grupării, asasinarea perfidă a liderilor acesteia. Astfel, se induce la nivelul publicului ţintă ideea că lupta dusă prin mijloace neconvenţionale este unica soluţie.

– atragerea şi retenţia adepţilor, radicalizarea acestora şi recrutarea de noi membri;
Prin emiterea repetată în mediul online a mesajelor cu caracter propagandistic, organizaţiile teroriste urmăresc constituirea, la nivelul populaţiei ţintă, a unui grup social de tip „buffer“, format din persoane care (pe fondul unor vulnerabilităţi de natură personală) manifestă receptivitate şi devin treptat adepte ale curentului jihadist. Aceste persoane sunt orientate subtil către anumite surse de extremism religios (moschei, clerici, cărţi, website-uri etc.). După radicalizare, persoanele care se arată a fi cele mai receptive faţă de doctrina radicală şi corespund ca profil necesităţilor operative ale grupărilor teroriste sunt contactate de reprezentanţi ai acestora în scopul recrutării. Persoanele contactate pot fi invitate în zonele de conflict unde activează grupările respective sau pot face obiectul unor „teste“, concretizate inclusiv în comiterea sau sprijinirea unor atacuri teroriste pe teritoriile statelor ţintă.

– colectarea de fonduri;
O serie de organizaţii teroriste cu specific islamist se bazează (printre altele) pe bani proveniţi din donaţii de la adepţi. În acest sens, şi-au constituit sau colaborează cu reţele internaţionale formate din organizaţii non-guvernamentale cu orientare islamistă, specializate în atragerea şi colectarea de fonduri, inclusiv prin intermediul Internetului.

– mobilizarea adepţilor;
Cel mai bun exemplu alunei astfel demobilizări a adepţilor unor organizaţii extremist-teroriste este ilustrat de valul revoluţiilor islamiste asociate Primăverii Arabe, efect al propagandei specifice din mediul virtual a Frăţiei Musulmane (organizaţie extremistă cu caracter transnaţional, care urmăreşte preluarea puterii politice în toate statele musulmane şi impunerea treptată a islamismului la nivel global).
În prezent, Internetul este utilizat intens de către organizaţiile jihadiste angrenate în conflictul sirian (în principal DAESH, dar şi alte grupări din opoziţia siriană, afiliate Al-Qaeda sau Frăţiei Musulmane), pentru a mobiliza susţinătorii de pretutindeni ai acestora. În ultimii ani, mii de musulmani europeni au fost influenţaţi de propaganda mobilizatoare a DAESH şi au devenit jihadişti, generând fenomene precum „foreign terrorist fighters“, „returnees“ şi „local fighters“.

– stimularea unor terţe părţi, în folosul cauzei.
Criza refugiaţilor, propaganda şi atacurile teroriste recente ale DAESH au ca efect dezvoltarea unui curent extremist european cu caracter anti- islamic, manifestat atât în mediul virtual (website-uri/ pagini, grupuri Facebook, blog-uri) cât şi în cel real (agresarea publică a femeilor în haine tradiţionale islamice, boicotarea neconvenţională a demersurilor privind construirea unor noi moschei, organizarea frecventă a unor manifestaţii de protest împotriva islamismului). Adepţii acestui curent provin în general din zona dreptei extremiste, caracterizată prin naţionalism exacerbat, ultra-creştinism, xenofobie, rasism, anti-semitism, anti-imigraţionism etc. Prin faptul că acţionează pe cont propriu şi într-o manieră extremistă, clamând o aşa zisă incapacitate a autorităţilor de a gestiona ameninţarea teroristă sau fenomenul migraţionist, adepţii acestui curent contribuie, în mod paradoxal, la atingerea obiectivelor DAESH de vulnerabilizare a statelor ţintă. Efectele sunt victimizarea comunităţilor musulmane, antagonizarea unor categorii sociale, instabilitate socială şi politică, perturbarea integrării sociale a imigranţilor, declanşarea unor procese de (auto)radicalizare în cazul unor musulmani care, în mod normal, s-ar fi menţinut într-o zonă moderată etc.

Comunicare securizată

Securizarea comunicaţiilor propriilor membri şi adepţi este foarte importantă pentru organizaţiile teroriste, iar Internetul oferă posibilităţi extinse în această direcţie. Comunicaţiile cu caracter operaţional sunt anonimizate şi criptate, teroriştii utilizând tehnologii de ultimă generaţie. Totodată, asistăm la o „explozie“ a aplicaţiilor comerciale, accesibile, care fac posibilă comunicarea criptată dintre utilizatori, în condiţii de anonimat. Au existat inclusiv situaţii de dată recentă, în care membrii unor celule teroriste au utilizat sisteme de comunicaţii aferente unor jocuri electronice.

Colectare de informaţii

Organizaţiile teroriste cu ambiţii internaţionale utilizează Internetul pentru colectarea de informaţii despre statele ţintă. Acestea sunt studiate într-o abordare holistică, urmărindu-se identificarea unor vulnerabilităţi ce ar putea fi speculate, inclusiv prin comiterea de atacuri teroriste. Sunt culese informaţii despre potenţiale ţinte, cum ar fi infrastructuri critice, transporturi publice, centrale nucleare, baraje de acumulare, instituţii, obiective turistice sau diplomatice, evenimente publice, agendele personalităţilor, baze militare, aeroporturi, porturi, gări,sediile unor publicaţii, modul în care reacţionează autorităţile în cazul unor atacuri teroriste etc. Teroriştii utilizează de asemenea platformele de socializare pentru a intra în contact direct cu cetăţeni ai statelor ţintă, de la care obţin date privind evoluţiile sociale, politice, militare, culturale la nivelul statului ţintă, modalităţi facile de acces pe teritoriul statului respectiv, gradul de vigilenţă al autorităţilor, securitatea anumitor obiective etc.

Diseminare de informaţii metodologice

Internetul este utilizat de terorişti inclusiv pentru diseminarea de informaţii metodologice, referitoare la confecţionarea dispozitivelor explozive improvizate sau a armelor artizanale, metodele prin care comunicaţiile online pot fi secretizate, tacticile care trebuie adoptate pentru a înşela vigilenţa autorităţilor, actualizări privind ţintele vizate de organizaţii. Elocvente în acest sens sunt revistele publicate periodic în mediul online de Al-Qaeda (revista „Inspire“) şi DAESH (revista „Dabiq“). Informaţiile cuprinse în aceste publicaţii fac posibilă confecţionarea „în regie proprie“ a unor dispozitive explozive improvizate, care sunt utilizate frecvent în cadrul atacurilor teroriste.

Atacuri cibernetice

Mediul online oferă, în anumite circumstanţe, posibilitatea lansării unor atacuri cibernetice cu motivaţie teroristă, care pot ţinti instituţii guvernamentale, sistemul financiar-bancar, trusturi media, companii de telecomunicaţii, infrastructuri energetice, obiective nucleare etc.

Utilizarea Internetului de către organizaţiile teroriste, în scopul lansării de atacuri asupra infrastructurilor critice sau a obiectivelor strategice este o ipoteză din ce în ce mai vehiculată. În ultimii ani, grupările teroriste dezvoltate logistic şi financiar şi-au creat structuri cyber-jihadiste proprii („Qaedet al-Jihad al-Electroniyya“, înfiinţată de Al-Qaeda în anul 2015/ „United Cyber Caliphate“, înfiinţată de DAESH în anul2014) şi au început să achiziţioneze tehnologii avansate, respectiv să recruteze membri specializaţi în activităţi de hacking.

Atacuri psihologice

Organizaţiile teroriste utilizează Internetul pentru a emite în mod frecvent ameninţări şi pentru a publica materiale multimedia (înregistrări audio/video, fotografii) cu puternic impact emoţional (decapitări, execuţii în masă), menite să inducă sentimente de frică şi insecuritate. Aceste campanii desfăşurate în mediul online pot fi asimilate atacurilor psihologice cu motivaţie teroristă şi ţintesc cetăţenii statelor cu care organizaţia se află în conflict. Scopul este influenţarea mentalului colectiv (scăderea încrederii populaţiei în autorităţi, producerea unor dezechilibre sociale, izbucnirea unor conflicte interne pe criterii politice, religioase, etnice etc.).

Concluzii

Fenomenul terorist modern nu ar putea exista în absenţa Internetului, ca mijloc de propagare. Fie că discutăm despre propagandă, radicalizare, recrutare, finanţare, mobilizare, comunicare sau chiar de comiterea de atacuri, structurile şi metodele organizaţiilor teroriste moderne sunt modelate şi influenţate puternic de evoluţia rapidă a tehnologiilor digitale. Organizaţiile teroriste sunt obligate de circumstanţe să fie mereu cu un pas înaintea statelor, astfel că investesc importante fonduri în achiziţionarea de tehnologii moderne, recrutarea de resurse umane specializate în utilizarea acelor tehnologii şi elaborarea de tactici şi strategii neconvenţionale.

În absenţa unor reglementări internaţionale clar definite, cel puţin din perspectiva prevenirii şi combaterii terorismului, Internetul va continua să ofere prezumţia de secretizare şi anonimizare a activităţilor asociate fenomenului. Teroriştii vor continua să utilizeze Internetul ca principală platformă de propagare a propriilor idei şi metode la nivel global, provocând tot mai mult instituţiile responsabile cu asigurarea climatului de securitate.

Abstract

Modern terrorism heavily relies on the Internet, whether we talk about propaganda, radicalization, recruitment, funding, outreach, communication or even committing attacks. Nowadays, terrorist organizations structures and methods are strongly influenced and shaped by the rapid evolution of digital technologies.

Given the position of inferiority compared to their enemies, terrorists are forced by circumstances to always be one step ahead, thus investing significant resources in acquiring modern technology, recruiting experts who can use it and also developing unconventional new strategies.

While the Internet continues to provide presumption of secrecy and anonymization, terrorists will use it as their main platform for spreading ideology at a global scale, representing a constantly growing challenge for security agencies worldwide.

Autor: Andrei Moldovan

Total
5
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*