The Godfather IV: De la grupuri la flagel

În literatura de specialitate, noțiunea de „criminalitate organizată” a început sa fie folosită la jumătatea anilor 1970, când, în Italia, odată cu explozia fenomenului de sechestrări de persoane și cu apariția terorismului, s-au introdus modificări legislative, făcându-se diferența între criminalitatea „individuală” și criminalitatea „organizată”. Date fiind complexitatea și dinamismul fenomenului, nu s-a putut stabili o definiție exactă, agreată pe plan internațional, de-a lungul timpului încercându-se diverse explicații. Unele au un sens mai larg, precum cea a Europol, care definește criminalitatea organizată drept „o asociere de mai mult de două persoane care acționează împreună cu scopul de a comite o infracțiune”. Altele au un sens mai restrâns, precum cea a FBI, care se referă la „orice grupare de persoane ce are ca scop principal obținerea de bani prin metode ilegale, făcând uz de violență, corupere a oficialilor, extorcare de fonduri, etc. activități ce au impact semnificativ asupra populației locale, regionale sau pe plan internațional”.

Cum am putea însă vorbi despre criminalitatea organizată, forma modernă a infracționalității, fără să aruncăm o privire asupra grupărilor de tip mafiot? Aceste asociații criminale sunt capabile să se dezvolte, să supraviețuiască și să dea naștere unui fenomen complex, ce se face simțit în aproape toate domeniile de activitate ce ne guvernează viața de zi cu zi.

Cele mai cunoscute organizaţii criminale

În funcție de originea lor, organizațiile criminale cele mai cunoscute poartă diferite denumiri: Cartel (în Columbia, Mexic), Mafia (în Italia, în special Cosa Nostra – Sicilia, Camorra – Napoli și `Ndrangheta – Calabria), Milieu (în Franța – Corsica), Organizatsiya (în Rusia), Triadele (în China și Hong Kong), Yakuza (în Japonia), YiddishConnection (în Israel).

Dezvoltate în regiuni geografice atât de diferite, înrădăcinate în culturi complet străine unele de altele, cu istorii specifice, de tip urban sau rural, organizațiile mafiote diferă în mai multe privințe: principii adoptate, modus operandi, structura organizatorică, etc.
Într-un articol publicat în revista Fortune, preluat de site-ul publika. md, Christopher Matthews prezintă cinci dintre cele mai mari grupuri de crimă organizată. Topul autorului poate fi completat de Milieu, cea mai cunoscută organizație din Franța.

Yakuza

Potrivit lui Dennis McCarthy, autorul cărții „An Economic History of Organised Crime”, grupările japoneze Yakuza sunt cele mai centralizate din lume, având o istorie veche de sute de ani. Principalele surse de venit ale Yakuza sunt jocurile de noroc și extorcarea de fonduri, urmate îndeaproape de „rezolvarea disputelor”. La polul opus regăsim alte grupări est-asiatice precum triadele chinezești, care sunt niște conglomerate de criminali formate în principal prin legături familiale, spre deosebire de grupările Yakuza, care au o ierarhie elaborată, iar membri, odată inițiați, trebuie să fie supuși întru totul rețelei din care fac parte.

Organizatsiya

Spre deosebire de Yakuza, mafia rusească are o structură descentralizată. Organizatsiya este compusă din 10 „brigăzi” separate, semi-autonome, care operează mai mult sau mai puțin independent una de cealaltă. Câștigurile grupării sunt controlate de un consiliu format din 12 persoane, care se întrunește în mod regulat în diferite părți ale lumii, adesea disimulându-și întâlnirile sub forma unor ocazii festive. Se estimează că o grupare rusească are aproximativ 9000 de membri, iar ocupația principală este traficul de droguri și de persoane. Criminalitatea organizată din Rusia este puternic implicată în traficul cu heroină provenită din Afganistan, Rusia consumând aproape 12% din cantitatea mondială de heroină.

Camorra

Despre Mafia italiană am putea aprecia că și-a mai pierdut din influență în ultimele decenii datorită adoptării unor legi severe. Cu toate acestea, în pofida eforturilor cetățenilor, jurnaliștilor și autorităților, administrațiile locale din Italia rămân în continuare „aliați” și „protectori” ai grupărilor mafiote. Un studiu din 2013 realizat de Universitatea Catolică și Centrul de Cercetare în domeniul Crimei Transnaționale estima că veniturile generate de activitățile mafiote se ridică la aproximativ 33 de miliarde de dolari și se împart între principalele patru grupări mafiote ale Italiei, Camorra fiind cea mai de succes dintre toate cu un venit de aproximativ 4,9 miliarde de dolari pe an din exploatare sexuală, trafic de arme, de droguri, produse contrafăcute, jocuri de noroc, extorcare de fonduri, etc. Cu baza în Napoli, istoria grupării datează din secolul al XIX-lea, când a luat naștere sub forma unei bande create în închisoare. Pe măsură ce membri erau eliberați, gruparea a înflorit pe fondul luptelor politice sângeroase din Italia anilor 1800, oferind servicii de protecție.

’Ndrangheta

Cu baza în regiunea italiană Calabria, `Ndrangheta este a doua cea mai mare grupare mafiotă italiană din punct de vedere al veniturilor obținute. Fiind implicată în aceleași activități ilicite precum Camorra, `Ndrangheta și-a câștigat însă reputația prin legăturile internaționale create cu dealerii de droguri din America de Sud, reușind astfel să controleze mare parte din piața transatlantică a drogurilor ce aprovizionează întreaga Europă. `Ndrangheta și-a extins activitatea și în Statele Unite ale Americii.

Sinaloa

Sinaloa este cel mai mare cartel de droguri din Mexic care acționează ca intermediar între producătorii de droguri din America de Sud și piața americană. Biroul de la Casa Albă pentru Controlul traficului de droguri estimează că americanii cheltuiesc anual 100 de miliarde de dolari pe droguri ilegale, din care aproximativ 6,5 miliarde ajung la cartelurile din Mexic.

Milieu

Franța nu cunoaște fenomene mafiote în sensul italian al termenului, însă și aici s-au dezvoltat multiple organizații criminale locale, determinate și periculoase, care au ca scop obținerea ilegală de bani și putere. Cea mai cunoscută este Milieu (activează în special în Corsica), sensul strict al termenului este „mijloc”, însă folosit cu sens figurat desemnează o societate sau un mediu, de data aceasta infracțional.

Organizațiile mafiote amintite mai sus nu sunt nici pe departe cuprinse într-o prezentare exhaustivă, enumerarea ar putea continua cu organizații mai mult sau mai puțin cunoscute, cu clanuri sau chiar indivizi, însă amploarea fenomenului nu ar permite niciodată epuizarea acestuia. Un lucru este sigur, toate, indiferent de origine sau structură, sunt caracterizate de același scop: obținerea rapidă de sume mari de bani și putere, prin orice mijloace. Thierry Cretin, directorul de investigații și operațiuni din cadrul Oficiului Antifraudă al Comisiei Europene, în cartea sa „Mafia – Pe urmele societăților criminale”, descrie mafia ca „forma cea mai perfectă a criminalității”, considerând-o „mai mult decât un mijloc realizat de golani”, aceasta trăind „în simbioză cu societatea, cu oligarhia financiară și aparatul de stat”.

Fie că este vorba despre trafic de droguri, prostituție, contrabandă de țigări sau produse de larg consum sau contrafăcute, extorcări de fonduri, răpire și sechestrare de persoane, criminalitate informatică, evaziune fiscală, toate sunt „preocupări” ce nu datează de ieri, de azi, ele s-au înrădăcinat progresiv, pentru a se fortifica, s-au strecurat adânc în pânza socială și politică, dezvoltând astfel sistemul de corupție, care afectează societățile noastre, după cum bine știm.

Interdependența dintre criminalitatea organizată și corupție este de netăgăduit, ele potențându-se una pe cealaltă. Marea criminalitate organizată adoptă toate formele de corupție pentru a pătrunde la nivel politic, economic și social peste tot în lume. Însă aceasta își croiește cu ușurință drumul, în special în cazul guvernărilor slabe, acolo unde acestea merg mână în mână cu corupția, iar raportul dintre ele este unul de cauzalitate, dând naștere unui cerc vicios. Prin corupție grupările criminale prejudiciază bugetul de stat, determină folosirea necorespunzătoare a resurselor guvernamentale prin devierea acestora de la sectoare de importanță vitală, precum sănătate, educație și dezvoltare. Inegalitatea socio-economică rezultată în urma actelor de corupție este în continuă creștere și determină lipsa de încredere în instituțiile publice și în liderii politici, peste tot în lume.

Neutralizarea flagelului

Începând cu a doua jumătate a secolului XIX organizațiile mafiote s-au fortificat, delictele, infracțiunile, crimele comise luând forma unui fenomen generalizat, extins, care depășește granițele, transformând criminalitatea organizată în pericol internațional. Infractorii profită de libera circulație, de complexitatea sistemelor financiare internaționale, de mijloacele facile de comunicare, devenind aproape imposibil pentru autorități să investigheze orice formă de criminalitate organizată fără o cooperare la nivel internațional, fără instrumente, precum sisteme informatice performante, scheme de protecție a martorilor, monitorizare electronică, cooperare financiară, protocoale de cooperare, schimb de experiență. Din moment ce structurile, metodele, actorii implicați în combaterea criminalității organizate diferă de la o țară la alta, elementul-cheie în cooperarea internațională îl reprezintă schimbul de informații între structurile cu competențe în domeniu, atât de necesar în neutralizarea activităților infracționale. Devenită o amenințare mondială majoră la adresa securității și a dezvoltării, considerată adesea partea întunecată a globalizării, criminalitatea organizată, aflată în continuă dezvoltare, poate fi considerată cu siguranță un FLAGEL.

Abstract

The concept of “organized crime” has been coined in Italy, in the mid-’70s, when the kidnapping and terrorism flourished and the legal system perceived a difference between individual crime and organized crime. Taking into account the dynamic and complex features of this phenomenon, it is hard to agree upon a common definition of organized crime. There are many interpretations, in a broad manner, as for example the definition proposed by Europol, “an association of more than two persons acting with the common purpose of committing crimes” or in a restrictive manner, like the definition given by FBI: “any group having some manner of a formalized structure and whose primary objective is to obtain money through illegal activities. Such groups maintain their position through the use of actual or threatened violence, corrupt public officials or extortion, and generally have a significant impact on the people in their locales, region, or the country as a whole”.

The most famous mafia organizations are named according to their origins: Cartel (in Columbia and Mexico), Mafia (in Italy, especially Cosa Nostra–Sicily, Camorra–Naples and `Ndrangheta–Calabria), Milieu (in France-Corsica), Organizatsiya (in Russia), Triads (in China and Hong Kong), Yakuza (in Japan), YiddishConnection (in Israel). Developed in such different geographical regions, having completely different cultures and specific histories, mafia-type organizations differ in terms of principles, modus operandi and structure.

The common feature between all criminal organizations: their aim, the strong desire to achieve money and power, by violating any rules, laws or moral systems. Even if we talk about drug deals, prostitution, cigarettes smuggling or counterfeit products, extortion, kidnapping, cybercrime and tax avoidance, they all got progressively deeper and deeper into the society and political frame, creating the corruption system very well known in nowadays society. At present organized crime is one of the major threats to development and security. Often considered the “dark side” of globalization, transnational crime is capitalizing on the expansion of international trade and is broadening its range of activity. The problems generated by transnational organized crime transcend national boundaries and require coordinated action at the international level to fight against this scourge.

Autor: Maria Cătălina Neagu

Total
2
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*