De la informaţii la analiza de intelligence

Într-o discuție din anul 1989 cu privire la provocările viitorului în zona de intelligence, profesorul Ernest May de la Universitatea Harvard și-a fundamentat răspunsul citând o lucrare care apăruse în urmă cu nu mai puțin de patru decenii. Întrebat de ce a făcut referire tocmai la lucrarea în cauză, aflată la începuturile a ceea ce avea să desemneze în scurtă vreme analiza de intelligence, supusă, firesc, inconsistențelor și imperfecțiunilor inerente oricărui nou model teoretic din planul cunoașterii, profesorul May a replicat cu o caracterizare a autorului lucrării: pentru că, de atunci, nimeni nu a prezentat lucrurile la fel de inteligent. Numele celui portretizat astfel de universitarul american menționat este Sherman Kent, iar lucrarea citată se numește „Strategic Intelligence for American World Policy“. Constituind o expunere in nuce a concepției lui Kent în materie de intelligence, lucrarea este socotită, într-adevăr, o operă clasică a domeniului. Mai mult de atât, a contribuit, împreună cu remarcabila activitate inovatoare a autorului ei, desfășurată în cadrul CIA, la numirea acestuia drept „fondator al analizei de intelligence”.

Istorie şi intelligence

Sherman Kent s-a născut în anul 1903 în Chicago, dar a crescut în orașul Kentfield – întemeiat de către bunicul său Albert Emmet Kent în statul California. Genealogia viitorului analist CIA este cel puțin la fel de remarcabilă și pe linie maternă, acesta fiind urmașul lui Roger Sherman, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii. Tatăl său a fost William Kent, un influent congresman și filantrop, iar mama sa, Elizabeth Thacher Kent, a fost o înverșunată activistă pentru drepturile femeilor.

Absolvent al The Thacher School (înființată de unchiul său, Sherman Day Thacher), respectiv al Universității Yale, tânărul Kent a abandonat tradiția clădită în sânul familiei, optând, în loc să intre în lumea afacerilor sau a politicii, pentru o carieră universitară. Specializat în istorie europeană, a rămas astfel ca profesor în cadrul Universității Yale, unde a dus, potrivit autobiografiei „Reminiscences of a Varied Life“, „o viață profesională destul de plăcută“.

În anul 1941, tânărul universitar își expunea, cu succes, principiile privind cercetarea istoriei în cuprinsul lucrării „Writing History“, devenită o „biblie“ a studenților de la Yale. Situația sa avea să se schimbe însă definitiv încă în același an, în condițiile acțiunilor tot mai febrile care prevesteau intrarea inevitabilă a SUA în cel de-al doilea Război Mondial.

Cu puțin timp înainte de atacul de la Pearl Harbor (7 decembrie 1941), profesorul Kent, pe atunci în vârstă de 38 de ani, s-a înrolat în Office of Strategic Services (OSS), proaspăt înființata instituție a armatei americane, cu rol de coordonator de informații, fiind repartizat în Unitatea de Cercetare și Analiză (Research and Analyses Branch).

Inițial, a funcționat ca șef pentru Africa de Nord, remarcându-se în scurtă vreme ca un reprezentant strălucit al noii lumi a analizei de intelligence. În anul 1943, apreciatul istoric a fost înaintat în funcția de „office director“ pentru Europa și Africa, calitate în care a contribuit la realizarea unor studii majore pentru armata americană, inclusiv din perspectiva modelării structurilor guvernamentale germane post-război. Desființarea OSS, în anul 1945, l-a adus pentru o scurtă perioadă în postura de director adjunct interimar pentru informații al Unității (acting Deputy Director for Intelligence), trecută la Departamentul de Stat. Egotist, acesta nu a fost deloc încântat de moștenire, drept care a scăpat de analiștii primiți, repartizându-i în cadrul oficiilor polițienești.

Kent a obținut un post de profesor la nou-înființatul National War College, ceea ce i-a dat posibilitatea să se dedice sistematic preocupărilor pe linia analizei de intelligence. Rezultatul s-a materializat în elaborarea lucrării Strategic Intelligence for American World Policy, cu sprijinul unei burse primite în anul 1947 din partea Fundației Guggenheim. Respinsă de mai mulți editori, lucrarea a fost publicată în cele din urmă, în anul 1949, sub egida Princeton University Press, având să înregistreze repede aprecieri dintre cele mai favorabile și să deschidă noi perspective în privința politicii externe americane.

Deși a revenit încă în anul 1947 la Yale, fostul analist șef al OSS a rămas legat de lumea informațiilor de securitate națională, servind în calitate de consultant ocazional pentru noul establishment al spionajului american – Central Intelligence Agency (CIA). În sfârșit, izbucnirea războiului din Coreea, în anul 1950, l-a readus în branșa profesională pentru care dovedise o admirabilă vocație, fiind numit director adjunct al nou înființatului Office of National Estimates (ONE) din cadrul CIA, structură menită să realizeze produse analitice integrate la nivelul tuturor structurilor de intelligence americane. Doi ani mai târziu, Kent a devenit directorul Oficiului în cauză, funcție pe care a păstrat-o până la pensionarea din CIA, în anul 1967.

A rămas și după această dată un colaborator al Agenției, contribuind la îmbogățirea literaturii profesionale, precum și la instruirea noilor generații de analiști de intelligence.

A decedat în anul 1986, numele său având să fie glorificat pentru meritele remarcabile dovedite în activitate prin Sherman Kent School for Intelligence Analysis, operaționalizată de către CIA în anul 2000 și situată în Reston, Virginia.

Inovaţie şi intelligence

Jack Davis, unul dintre analiștii CIA care și-a desfășurat activitatea în baza inovațiilor funcționale aduse de către Sherman Kent în privința procesului evaluativ al informațiilor, apreciază că acesta este, probabil, cel mai cunoscut reprezentant din lumea analizei de intelligence. Poate fi socotit însă Kent, se întreabă același autor, și cel mai influent? Fără a răspunde direct, Davis notează că deși analiza de intelligence s-ar fi dezvoltat, mai devreme sau mai târziu, într-o profesiune de sine stătătoare, contribuția lui Kent a asigurat acestui proces trei valențe deosebit de importante, făcându-l să se desfășoare: mai inteligent, rapid și într-un mod profesionalizat.

Mai ales primul atribut menționat caracterizează concepția lui Kent asupra informațiilor, motiv pentru care a evidențiat necesitatea adoptării unui limbaj precis în procesul evaluativ, pentru a evita confuzia din partea beneficiarilor legali, în speță a decidenților.

În aprecierea sa, estimări precum „posibilitate reală“ sau „probabilitate puternică“ erau considerate mai degrabă pline de culoare decât de înțeles, preferând în locul acestora termeni uzuali și accesibili pentru oficialii americani, utilizați, bunăoară, și în registrul sportiv – „șanse 50-50“ sau „șanse de 2 la 1“. Atare schimbări i-au adus, desigur, și critici, unul dintre adjuncții săi, reproșându-i, spre exemplu, că se transformă, prin asemenea expresii, în cel mai mare agent de pariuri din oraș. Kent a replicat: „mai bine într-un agent de pariuri decât într-un poet“.

În privința celui de-al doilea atribut asociat contribuției lui Kent la dezvoltarea analizei de intelligence, Davis are în vedere apelurile constante ale acestuia din articole și scrisori, în care arată necesitatea ca intelligence-ul american să atragă cele mai bune minți. Eforturile sale au dat roade, astfel că la jumătatea anilor ‘50 un contingent numeros de cercetători, format atât din persoane deja consacrate profesional, cât și din tineri în ascensiune, întăriseră rândurile analiștilor CIA.

Nu în ultimul rând, Kent s-a preocupat în mod constant și susținut de profesionalizarea analizei de intelligence, direcție în care a adus, probabil, cea mai importantă contribuție.

Principalele sale realizări pe acest palier constau în formarea unui corp analitic rafinat, înzestrat cu abilitățile necesare desfășurării profesiei, și individualizat în raport cu alte activități instituționale, publice sau private, din sfera securității naționale. De asemenea, a militat cu succes pentru dezvoltarea unei literaturi profesionale, subliniind că analiza de intelligence nu poate fi realizată doar în baza unei proclamații, a gândirii deziderative sau a unei cărți bune. Rezultatele s-au concretizat mai ales în înființarea, în anul 1955, a primului buletin profesional al CIA – „Studies in Intelligence“, pe care l-a condus în calitate de președinte al board-ului editorial. Publicația a avut un rol decisiv în setarea de standarde și identificarea de „bune practici“ în activitatea analitică, fiind și un veritabil intermediar al transferului de expertiză profesională. În același scop, Kent a susținut necesitatea înființării unui institut specializat în domeniu, cu titulatura de Institute for the Advance Study of Intelligence. Dezideratul său a fost operaționalizat în anul 1975, sub denumirea de Center for the Studies of Intelligence, cu care Kent – retras la acea vreme din CIA – a colaborat ca și contractant independent, continuând să contribuie în mod semnificativ la îmbogățirea literaturii de intelligence.

Același Jack Davis ilustrează concepția profesională a lui Kent prin două cerințe principale: necesitatea de integritate analitică, respectiv relația cu beneficiarii legali (policy clients), nerespectarea sau gestionarea necorespunzătoare a acestora ducând, inevitabil, la înregistrarea de eșecuri în activitate. Explicând cele două comandamente precizate, Frans Bax, președinte al CIA University, semnalează ca elemente caracteristice pentru „doctrina analitică“ a lui Kent: rigoare intelectuală, efort conștient pentru evitarea prejudecăților, disponibilitate pentru a lua în considerare și alte judecăți de valoare, asumarea responsabilității colective pentru evaluări, utilizarea sistematică a experților din afara instituției și profesionalizarea permanentă a cadrelor, la care se adaugă concentrarea asupra preocupărilor și nevoilor beneficiarilor legali, comunicarea eficientă a datelor de interes și, nu în ultimul rând, evitarea unei agende personale în raport cu beneficiarii.

Punctul pe… intelligence

La sfârșitul unei activități profesionale dedicate aproape în întregime creării și consolidării analizei de intelligence, Sherman Kent înțelegea că provocările rămân deschise, iar misiunea noilor generații de analiști nu va fi deloc una ușoară. Remarcabilul reprezentant al breslei pare însă încrezător în faptul că această profesie va continua să reprezinte, cu o și mai mare forță, „dispozitivul de intelligence suprem“, după cum el însuși o cataloga.

Abstract

With an academic background in history, Sherman Kent began his prodigious career in intelligence as an analyst for the Office of Strategic Services (OSS). Within this organization, he held the position of Director for North Africa – Europe Division. Author of a paper that substantiates the beginnings of intelligence analysis and occasional consultant for CIA, Sherman Kent was recruited by “The Company”, where he held initially the position of Deputy Director and later the position of Director of the newly-founded Office of National Estimates, designated to assure the provision of integrated analytical products for the American community of intelligence.

Sherman Kent contributed decisively to the development and professionalization of the field in which he was active, being considered the father of modern intelligence analysis.

As a recognition of his work, CIA’s school for intelligence analysis, opened in 2000, was named after Sherman Kent.

Sursa imaginii: Wikipedia

Autor: Dan Roman

Total
25
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*