Cromatica securităţii naţionale. Zece nuanţe ale analizei de intelligence

În 2007, Michael Warner publica pe site-ul CIA un articol intitulat sugestiv „Wanted: A Definition of Intelligence”, evidenţiind faptul că, în ciuda eforturilor a numeroşi teoreticieni şi practicieni reputaţi, încă nu există o definiţie unanim acceptată a termenului de intelligence. Unsprezece ani mai târziu, problema ridicată de Warner este încă valabilă şi aplicabilă şi analizei de intelligence.

Ce anume reprezintă acest termen? Care sunt acele elemente ce caracterizează analiza de intelligence? Ce o diferenţiază de alte accepţiuni ale termenului de analiză?

Articolul de faţă îşi propune să răspundă, cel puţin parţial, la aceste întrebări şi să prezinte viziunea autorilor asupra a zece nuanţe (inedite, spunem noi) ale analizei de intelligence.

Analiza de intelligence…

1. Debutează atunci când ne oprim din raportarea faptelor şi începem să le explicăm.
Evenimentele constituie o consecinţă a evoluţiilor înregistrate de un domeniu sau fenomen. Înţelegerea şi explicarea cauzelor, a factorilor care potenţează evoluţiile unui fenomen, respectiv a efectelor generate, permite contracararea riscurilor sau ameninţărilor şi exploatarea oportunităţilor.

2. Conţinutul este întotdeauna mai important decât forma. Deseori, analiştii de informaţii alocă timp şi resurse formei pe care o îmbracă un produs analitic, însă beneficiarii sunt mai degrabă interesaţi de conţinut şi de oportunitatea momentului diseminării.

3. Îşi pierde din relevanţă dacă nu este diseminată. Beneficiarii produselor analitice nu sunt interesaţi de nivelul de cunoaştere al analistului, ci de informaţia relevantă. Cunoaşterea acumulată de către analiştii de intelligence este irelevantă dacă nu este transmisă într-un mod inteligibil beneficiarilor. Mai mult decât atât, analiştii trebuie să identifice beneficiarul potrivit, căruia să îi livreze intelligence acţionabil – care permite adoptarea de măsuri. Uneori, analiştii încearcă să demonstreze nivelul de cunoaştere pe care îl deţin pe o problematică sau un spaţiu. De cele mai multe ori însă, beneficiarii nu sunt interesaţi de nivelul de expertiză al autorului ci, mai degrabă, de acele informaţii relevante pentru actul decizional.

4. Abundenţa informaţiei în mediul online sau al entităţilor private generează o competiţie în procesul de informare a beneficiarilor. Informaţiile care pot asigura înţelegerea unui fenomen sau a unei situaţii se regăsesc, deseori, şi în alte surse, motiv pentru care analiza realizată la nivelul serviciilor de informaţii trebuie să fie comprehensivă, riguros argumentată şi orientată către necesităţile de cunoaştere ale decidentului. Urmând aceste coordonate, analiştii trebuie să se raporteze la responsabilităţile, profilul şi necesităţile beneficiarului pentru a transpune o situaţie complexă într-un produs analitic comprehensibil.

5. Eşecurile în analiză au un ecou mai puternic decât succesele în mentalul publicului.
Literatura de specialitate ne prezintă numeroase „lecţii învăţate” din eşecuri şi foarte puţine cazuri de succese notabile datorate unei analize profesioniste. Cu toate acestea, analiştii nu trebuie să fie descurajaţi, ci să conştientizeze faptul că „reţeta succesului” depinde de rigurozitatea şi obiectivitatea evaluărilor realizate.

Un analist bun…

6. Evaluează critic fiecare argument pe care îşi bazează o ipoteză analitică. Caută nu doar dovezi care să îi confirme concluziile, ci şi date sau argumente care ar putea să le invalideze.

7. Gândeşte în afara tiparelor, este creativ şi inovativ în abordări, caută alternative, construieşte scenarii multiple şi prezintă perspective noi.

8. Este riguros şi conştient, în permanenţă, de posibilitatea ca evaluările sale să se dovedească a fi „spectacularly wrong” (erori de proporţii). Un analist bun este critic, în primul rând, cu propriile judecăţi analitice.

9. Caută soluţii, nu doar probleme, gândeşte pe termen lung şi fundamentează strategii.

10. Este sociabil. Construieşte relaţii, creează echipe, colaborează, comunică şi îşi împărtăşeşte deschis opiniile şi cunoaşterea. Analistul trebuie să convingă prin forţa argumentelor sale.

În concluzie, ingredientele succesului în analiza de intelligence sunt:
– gândirea critică, obiectivă şi transparentă, lipsită de prejudecăţi, şi concluzii nefondate;
– creativitatea, capacitatea de detaşare de şabloane şi modele unanim acceptate;
– responsabilitatea care provine din conştientizarea faptului că un eşec cauzat de lipsa de rigoare profesională poate afecta întreaga organizaţie;
– orientarea spre rezolvarea de probleme;
– comunicarea asertivă şi persuasivă, dar şi colaborarea şi munca în echipă, plecând de la principiul că un om nu face cât o echipă.

Abstract

Intelligence analysis has so far evaded a unanimously accepted definition. However, considering the fact that the success of the analysis relies on its ability to create fresh perspectives and present alternatives, it is only natural that the domain itself can be defined in multiple ways, none of lesser importance than the others.

This article aims at presenting 10 views on what intelligence analysis is, what makes an analyst good, as well as what it means to be successful in this complicated field, characterized by subtle shades.

Autor: Nicolae Bolea şi Andrada-Halgaş Blaga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*