„Criza umanităţii“ şi capcana fricii

La începutul anului 2017, spațiul euro-atlantic rămâne profund marcat de schimbările structurale recente ale lumii în care trăim. Atentatele sângeroase din perioada sărbătorilor de iarnă, de la Berlin și Istanbul, sunt doar o dimensiune a amenințărilor care tind să devină noua normalitate. Acestor evenimente fără precedent în istorie li se adaugă nenumăratele avertismente din spațiul public global despre criza extraordinară prin care trece întreaga umanitate, ale cărei simptome variază de la terorismul internațional, la criza migrației și schimbările climatice.

Poate că, într-o anumită măsură, acest gen de afirmații nu sunt cu totul exagerate. Privind retrospectiv doar asupra ultimilor ani, nu ne mai surprinde astăzi natura radicală a transformărilor economice, sociale și geopolitice din vecinătatea noastră. În Europa, spectrul Brexit-ului continuă să reprezinte probabil cea mai importantă provocare atât pentru Uniune, cât și pentru Marea Britanie, în timp ce societățile europene se confruntă cu incertitudinile economice și cu gestionarea migrației fără precedent. Peste ocean, clivajele sociale și economice rămân o provocare pentru societatea americană și pentru noua administrație de la Washington.

Incertitudinea și schimbarea sunt mai prezente ca oricând și tind să afecteze fiecare aspect al vieții. Devine tot mai evident faptul că asistăm la un tip de transformare în urma căreia structurile sociale de până acum par să se confrunte cu o realitate cu totul nouă sau chiar să fie înlocuite treptat.

Cred că tocmai acest tip de incertitudine omniprezentă poate fi lesne descifrat prin viziunea pe care regretatul filosof polonez Zygmunt Bauman a proiectat-o asupra lumii contemporane. Martor al ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, dar și al epurărilor politice executate de către regimul comunist polonez, Bauman atribuia acestei noi realități terifiante conceptul de „frică lichidă”. Cu toate că pericolele au existat întotdeauna, incertitudinea perpetuă ne face să ne temem astăzi poate mai mult ca oricând. În opinia sa, există două valori cruciale fără de care viața nu poate fi concepută – securitatea și libertatea. „Ambele sunt absolut necesare; securitatea fără libertate echivalează cu sclavia, iar libertatea fără securitate este un haos total”, spunea Zygmunt Bauman. Într-o societate democratică, nu ne putem imagina absența niciuneia dintre aceste două valori fundamentale.

Fără îndoială că ne bucurăm astăzi de mult mai multă libertate individuală decât generațiile care ne-au precedat, însă gradul de securitate pe care o resimțim pare să se fi diminuat treptat. Iar la această percepție contribuie inclusiv criticile extrem de nocive, dar tot mai sonore, aduse democrației și aparentei sale incapacități de reacție în fața noilor amenințări. Cred că tocmai aceasta este capcana pe care trebuie să o evităm cu orice preț, pentru că ne invită să credem în puterea aproape magică a leadership-ului puternic, care își asumă cât mai mult din responsabilitatea fiecărui cetățean pentru securitatea societății în ansamblul său.

În sprijinul acestui miraj se află, pe de-o parte, memoria tot mai îndepărtată a experienței totalitarismului, atât de străină tinerilor europeni. Absența acestui reper tinde să arunce în brațele extremismelor de tot felul segmente tot mai largi din societățile europene contemporane. Pe de altă parte, amploarea migrației din Orientul Mijlociu pare să provoace o reacție de șoc căruia același Zygmunt Bauman a încercat să îi acorde o explicație psihologică. „Refugiații de azi sunt oameni care până de curând erau mândri de poziția lor socială, sunt educați și se bucurau de un anumit nivel de bunăstare. Ei sunt cei care întruchipează frica noastră de a pierde totul”, spunea Bauman. Pierzând sau abandonând un întreg stil de viață în țările de origine, acești oameni ne arată în esență că nimic nu este ireversibil în jurul nostru.

Ce putem face noi, ca simpli cetățeni, în fața acestor transformări istorice? Cred că este timpul să conștientizăm faptul că lumea în care trăim depinde de civismul fiecăruia dintre noi. Într-o perioadă cu tot mai puține certitudini, drepturile și libertățile de care ne bucurăm astăzi trebuie protejate cu orice preț. De aceea, pentru Serviciul Român de Informații este esențial ca tot mai mulți români să dea dovadă de o cultură de securitate solidă și să conștientizeze riscurile și amenințările care nu ocolesc România. Nu este cazul să privim aceste noi provocări cu un sentiment de frică generalizată. Ceea ce ne trebuie este o conștientizare temeinică a faptului că doar prin utilizarea eficientă a tuturor resurselor noastre ca țară putem naviga cu succes printr-o perioadă a schimbărilor globale profunde. Iar în tot acest timp al incertitudinii, putem afirma cu toată convingerea că societatea românească are în Serviciul Român de Informații un reper de patriotism, onoare și profesionalism. Nu avem o misiune ușoară, însă atât prin devotamentul și responsabilitatea specialiștilor noștri, cât și prin cooperarea în serviciul cetățenilor, contribuim permanent la construirea unei Românii mai sigure.

Autor: Mihai Dinescu, Redactor-şef

Total
14
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*