Combaterea terorismului: Competitivitate sau competiţie?

Lupta împotriva terorismului apare şi astăzi, poate mai mult decât oricând, o ameninţare de prim rang pentru securitatea naţională şi internaţională, având caracteristici şi forme de manifestare în permanentă schimbare şi adaptare, în funcţie de mai mulţi factori, inclusiv măsurile întreprinse de autorităţi şi capabilităţile acestora pentru combaterea acestui flagel.

Cei 15 ani de la atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA au reprezentat o epocă în sine, una în care statele au plasat lupta antiteroristă în topul listei de priorităţi, au demonstrat o deschidere mai mare spre cooperare, deschidere şi comunicare, au încercat în permanenţă să adopte măsurile considerate potrivite şi să îşi informeze cetăţenii cu privire la riscurile şi măsurile de protecţie corespunzătoare.

Contraterorism prin cunoaştere şi prevenire

Consider că este important să reamintim faptul că România s-a aliniat demersului global, având o abordare coerentă şi proactivă în acest domeniu. Astfel, în noiembrie 2001, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a desemnat Serviciul Român de Informaţii ca autoritate naţională în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului. În continuare, prin hotărâri succesive, CSAT a aprobat crearea Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT, 2002), a Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA, 2003- interfaţa SRI în SNPCT) şi a Sistemului Naţional de Alertă Teroristă (SNAT, 2004). De asemenea, în 2004 a fost promulgată legea nr. 535 (ulterior completa¬tă), care constituie un important reper legislativ pentru instrumentarea cazurilor de terorism.

În această perioadă, s-a demonstrat că mecanismul creat şi permanent îmbunătăţit (în funcţie de evoluţiile operaţionale pe profil) a condus la rezultate pozitive, având în vedere amploarea fenomenului. Faptul că s-a reuşit punerea accentului pe cunoaştere şi prevenire, fără să se neglijeze combaterea şi contracararea este în principal determinat de calitatea SRI de serviciu de informaţii, cumulată cu aceea de autoritate naţională în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului. Practic, aceasta oferă oportunităţi unice de cooperare aplicată, atât cu partenerii din comunitatea de intelligence, la nivel naţional şi internaţional (pentru latura de cunoaştere şi prevenţie), cât şi cu agenţiile de aplicare a legii (pentru latura de combatere/contracarare).

În concluzie, trebuie totuşi subliniat răspicat, fără să dăm dovadă de falsă modestie sau autosuficienţă, că Romania este printre puţinele ţări care au reuşit, până în prezent, să evite evenimente teroriste pe teritoriul naţional. Am reuşit, alături de toţi partenerii, să gestionăm cu bune rezultate crizele teroriste din afara ţării care au vizat interesele României şi ale cetăţenilor români, mai mult, contribuind semnificativ în plan internaţional la eforturile de combatere a acestui fenomen aflat în proces de acutizare, îndeosebi în plan european.

Drept dovadă, în ultimii doi ani, vestul Europei, în special Franţa şi Belgia, a fost lovit de multiple atacuri teroriste, după o perioadă în care părea că măsurile adoptate ca urmare a valului de atentate de la începutul anilor 2000 sunt eficiente şi suficiente. Noua serie de atacuri a reprezentat un nou semnal de alarmă la nivel european, obligând nu doar statele direct vizate, dar şi pe celelalte, să reconsidere abordările în domeniu, să evalueze dacă şi cum ar putea perfecţiona instrumentele aflate la dispoziţia autorităţilor, asigurând, în acelaşi timp, un nivel de securitate şi de încredere ridicat pentru proprii cetăţeni.

„Cum s-a schimbat Franţa“

Franţa este un exemplu ilustrativ în acest sens. Lovită de cel mai mare val de atentate din istoria sa – soldat cu 238 de morţi şi aproape 900 de răniţi în decurs de un an şi jumătate – naţiunea s-a schimbat („Comment la France a change“, L’Express, 9-16 noiembrie 2016, p.39- 60). Pe de o parte, populaţia a redescoperit spiritul civic, mii de oameni se înscriu din proprie iniţiativă la cursuri de acordare a primului ajutor şi în organizaţiile de protecţie civilă, iar jandarmeria a avut un număr dublu de candidaţi anul acesta. Pe de altă parte, şcolile şi spitalele au obligaţia nu doar de a organiza programe de pregătire în caz de atentat terorist, ci şi de a accepta patrule ale poliţiei în perimetrul lor, în anumite momente. Aceste măsuri de descurajare pot induce o stare de anxietate populaţiei (în special copiilor) şi pot acutiza deja existenta neîncredere în creştere dintre creştini şi musulmani.

Este relevant faptul că mai puţin de 30% din populaţia franceză consideră că musulmanii sunt integraţi în societate, fiind voci care cataloghează ca ostentativă purtarea hainelor tradiţionale, specifice confesiunii islamice. În acest climat dificil, cu o polarizare societală în creştere, autorităţile încearcă să se replieze prin adoptarea de măsuri atât legislative (noi reglementări, unele extrem de ofensive, asemănătoare Patriot Act din SUA), cât şi de descurajare (operaţiunea Santinela – mobilizarea fără precedent a forţelor armate şi poliţieneşti, în vigoare din ianuarie 2015 şi prelungită periodic). În mod paradoxal, deşi în continuare autorităţile se pot baza pe sprijinul populaţiei, există şi voci critice din partea unor foşti magistraţi specializaţi în infracţiunile de terorism.

De exemplu, acestea reclamă faptul că prin crearea DGSI (Direcţia Generală de Securitate Internă) s-au pierdut reţelele informative şi mecanismele de cooperare la nivel teritorial, în favoarea unei centralizări mai puternice, uneori ineficientă. În cazul atentatorului de la Nisa, care a intrat cu un camion în mulţimea ce sărbătorea ziua naţională, pe 14 iulie 2016, omorând 86 de persoane, acesta era cunoscut de autorităţile franceze, însă nu de către DGSI, ci de către justiţia din Nisa, care l-a condamnat anterior pentru acte de violenţă. Personal, consider că DGSI este un serviciu profesionist, caracterizat de excelenţă şi determinare, însă problematica teroristă s-a complicat şi multiplicat exponenţial în ultimii ani, atât la nivel cantitativ (număr de suspecţi), cât şi calitativ (noi metode de acţiune din partea celor interesaţi sa comită acte teroriste).

Europolul în prim-plan

Detaşându-ne de exemple punctuale, dacă privim unde ne aflăm acum, la nivel comunitar, tabloul capătă nuanţe şi contururi neaşteptate. Securitatea naţională, domeniu care, pe un anumit segment, include şi prevenirea şi combaterea terorismului, a fost păstrat în responsabilitatea statelor membre UE prin Tratatul de la Lisabona (2007) şi această prevedere a rezistat tuturor încercărilor ulterioare de modificare normativă. În prezent, observăm un proces de consolidare a instituţiilor şi instrumentelor comunitare de combatere a terorismului, care are Europolul în prim-plan, tendinţă încurajată şi susţinută de decizionalii europeni.

Un Europol puternic este un real câştig pentru securitatea Uniunii, însă dezbaterile în comunitatea europeană de intelligence apar atunci când organismul comunitar ar urmări preluarea (chiar parţială) în competenţă a ariei antiteroriste (atât a intelligence-ului, cât şi a activităţilor de aplicare a legii), în condiţiile în care intelligence-ul reprezintă un domeniu tradiţional de securitate naţională, deci aflat în competenţa serviciilor de informaţii. Din acest punct, abordările nu mai sunt constructive, iar competiţia dintre serviciile de informaţii şi organismele de aplicare a legii în plan comunitar poate deturna atenţia de la scopul final al tuturor, şi anume acela de a avea o Europă sigură, cu state dispuse să coopereze, dar şi responsabile în faţa cetăţenilor lor pentru asigurarea securităţii naţionale.

Ca participant activ la aceste dezbateri, SRI a susţinut în permanenţă cooperarea aplicată, competitivitatea şi complementaritatea, nu competiţia. Ne dorim să fim eficienţi împreună, nu ineficienţi separat, să ne îndeplinim la cele mai înalte standarde misiunile încredinţate şi să ne completăm pe zonele în care atribuţiile sau nivelul de expertiză diferă.

Cooperarea multilaterală

La nivelul formatelor de cooperare între servicii, Grupul pentru Combaterea Terorismului (CTG – Counter Terrorism Group /GAT – Groupe Antiterroriste) este preocupat de asumarea unui rol mai substanţial, în deplin acord cu responsabilităţile şi limitele legale naţionale şi pe diverse paliere de acţiune. Pe planul colaborării inter-servicii, este încurajată cooperarea deschisă, aplicată, cu valenţe operaţionale şi bazată pe un înalt nivel de încredere reciprocă, în scopul prevenirii şi combaterii terorismului la adresa statelor membre UE.

Pe un alt palier, Grupul încurajează relaţionarea membrilor săi cu agenţiile de aplicare a legii (indiferent dacă sunt parteneri naţionali ori organisme supra-statale, cum este cazul Europolului), în concordanţă cu interesele operative şi cu prevederile legale, care stabilesc responsabilităţile în materie. Pe un al treilea plan, CTG /GAT este interesat să fie racordat la evoluţiile din zona comunitară, prin furnizarea de evaluări cu privire la ameninţarea teroristă la nivel european. De asemenea, serviciile naţionale, iar SRI este un serviciu activ în acest sens, trimit către INTCEN (EU Intelligence Analysis Centre) analize pe diverse subiecte circumscrise terorismului, acestea având rol de completare a cunoaşterii şi de suport pentru decizionalii UE.

O legislaţie actualizată

Revenind la nivel naţional, Serviciul este perfect conştient atât de seriozitatea ameninţării teroriste, cât şi de responsabilităţile care ne incumbă pentru protejarea ţării şi a cetăţenilor noştri, respectându-ne obligaţiile asumate atât în plan naţional, cât şi în calitate de membri NATO şi UE.

De asemenea, filosofia de lucru a Serviciului, axată pe prevenţie şi pe identificarea timpurie a manifestărilor terorismului, a fost operaţionalizată cu mult efort din partea profesioniştilor anonimi ai SRI, cărora, în bună măsură, le datorăm astăzi faptul că România nu a fost lovită de atentate teroriste. Acest lucru nu înseamnă că nu au existat tentative, înseamnă însă că acestea au putut fi stopate în fază incipientă prin muncă asiduă, profesionalism, mecanisme adecvate de cooperare internă şi internaţională şi, mai presus de toate, printr-o dedicaţie cu adevărat patriotică a colegilor noştri.

În special în activitatea de prevenire, dar şi în cea de contracarare a ameninţărilor teroriste, SRI utilizează şi beneficiază de instrumentele adoptate la nivel comunitar, exemplul PNR (Passenger Name Record) fiind edificator în acest sens. Directiva PNR, adoptată de Consiliul UE în aprilie 2016, permite serviciilor de informaţii şi agenţiilor de aplicare a legii să poată identifica şi monitoriza călătoriile persoanelor suspecte de implicare în activităţi teroriste. Tendinţa observabilă la nivel european de cooperare deschisă, aplicată şi în timp real, de interoperabilitate şi conduită pro-activă se regăseşte şi în România, unde Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului nu doar şi-a dovedit viabilitatea, ci a constituit un model pentru alţi parteneri est-europeni.

Cu toate acestea, în prezent însă, date fiind evoluţiile în domeniu, resimţim din ce în ce mai acut necesitatea actualizării cadrului legislativ, pentru operaţionalizarea unor instrumente eficiente în lupta împotriva terorismului, existente deja la nivel european, aceasta fiind esenţială pentru derularea activităţii noastre şi în deplină concordanţă cu exigenţele democratice.

Modificarea legii nr. 535/2004 vizează, spre exemplu, includerea unor prevederi extrem de actuale privind realizarea intervenţiei contrateroriste sau care să acopere situaţiile de solo terorism, precum şi cele ale cetăţenilor europeni care se deplasează în zonele de conflict pentru a se alătura organizaţiilor teroriste (în special Daesh), iar ulterior revin pe continent cu intenţia de a comite atentate.

Instrumente extrem de utile în documentarea activităţilor de terorism sunt reprezentate de iniţiativa privind cartelele pre-plătite, în sensul achiziţionării unor astfel de cartele doar în baza actului de identitate, dar şi de existenţa unei evidenţe a turiştilor, pentru a identifica persoanele care tranzitează România în scop terorist (de exemplu către sau dinspre teatrele de război). Reglementări similare au fost deja adoptate în Germania, Spania, Danemarca, Belgia, Franţa, Luxemburg, state preocupate în egală măsură atât de asigurarea securităţii, cât şi de respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Nu în ultimul rând, inter-conectarea bazelor de date ar permite identificarea, prevenirea, contracararea şi documentarea faptelor asociate terorismului şi criminalităţii organizate.

Drepturi, libertăţi şi securitate

Toate aceste iniţiative, aflate azi în dezbatere sau chiar într-o fază de blocaj, au suscitat interesul legitim al publicului şi al mass-media, motiv pentru care cred că este important să existe o cunoaştere reală a utilităţii şi garanţiilor juridice pe care aceste instrumente le oferă cetăţenilor pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Personal, consider că este normal să existe o anumită tensiune permanentă între tendinţa statelor de a adopta instrumente legislative pragmatice pentru realizarea activităţilor de securitate naţională, şi posibilitatea exprimării unor păreri critice din partea societăţii civile, pe linia garantării drepturilor fundamentale. Am convingerea că o astfel de tensiune este inerentă unui stat democratic şi ea este constructivă pentru toate părţile implicate, atâta timp cât este susţinută de dezbateri corecte, purtate cu bună-credinţă, cu respect reciproc, cu o cunoaştere prealabilă a contextului general şi a legislaţiei comparate.

La final de an este momentul să recunoaştem din nou, cu gratitudine faţă de partenerii noştri din SNPCT, dar şi cu mândrie profesională, faptul că accentul pe latura preventivă (fără a fi nevoiţi să folosim armele în afara antrenamentelor), cooperarea deschisă şi pragmatică, disponibilitatea permanentă pentru lucrul în formate colaborative şi, nu în ultimul rând, profesionalismul celor cu atribuţii în domeniu au avut o contribuţie determinantă la succesele obţinute până în prezent pe linia prevenirii şi combaterii terorismului în plan naţional şi internaţional. Aprecierile şi gândurile mele îi includ aici pe toţi colegii noştri care lucrează în diferitele zone de competenţă anti şi contrateroristă a SRI: în domeniul informativ, în cel al intervenţiei antiteroriste, contrateroriste ori pirotehnice, asigurarea protecţiei pe aeroporturi, la ambasade sau pentru demnitari de rang înalt, asigurarea securităţii la bordul aeronavelor, controlul pasagerilor şi al bagajelor.

Noi, ca militari, dincolo de preocuparea permanentă de a ne ridica la nivelul încrederii acordate de cetăţeni Serviciului, ne-am asumat nemijlocit faptul că este parte din profesia noastră de credinţă să îndeplinim, în continuare, la aceleaşi standarde, misiunile încredinţate, de apărare a securităţii şi intereselor naţionale şi de protejare a românilor.

La sfârşitul unui an greu urez tuturor colegilor noştri şi familiilor acestora, partenerilor şi colaboratorilor noştri, tuturor românilor, Sărbători fericite şi în siguranţă alături de cei apropiaţi şi un An Nou cu linişte şi satisfacţii!

Abstract

The fight against terrorism is now more than ever a major threat to national and international security. This type of threat constantly changes and adapts itself according to multiple factors, including the measures adopted by national authorities. I belive it is very important to remind ourselves that Romania joined the global effort to tackle this phenomenon shortly after 9/11.

Thanks to our officers and our foreign partners, Romania is still one of the few countries that managed to avoid terrorist attacks on its soil.

However, the past two years have shown that the post 9/11 measures are neither efficient, nor sufficient. The recent attacks in France and Belgium have triggered an alarm across Europe, calling for a thorough reassessment of counterterrorist approaches. It is now obvious that we have to improve our methods in order to provide a high level of security and trust to all our citizens. To achieve this goal, it is of utmost importance to upgrade the legislation while facing the new types of threats to our national security.

Autor: General-locotenent Florian Coldea

Total
4
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*