Reţelele de socializare au vehiculat, în 2016, o ştire potrivit căreia Papa Francisc ar fi susţinut candidatura republicanului Donald Trump pentru funcţia de preşedinte al SUA. Ştirea a devenit virală, iar oficialii Vaticanului au fost nevoiţi să dezmintă informația.
Ştirile false (fake news) nu reprezintă un concept nou, ele există dinaintea erei digitale, fiind utilizate de diverse entităţi în scopul atingerii unor obiective, inclusiv pentru subminarea adversarilor, crearea şi răspândirea haosului şi neîncrederii.
Diferența constă în modul în care circulă informaţia, evoluţiile tehnologice determinând cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului încoace (până în prezent).
Jurnalistul Ion M. Ioniţă consideră că ziarele, televiziunea şi radioul au schimbat la rândul lor lumea, însă, de-a lungul timpului, s-au împărţit în presă de calitate şi presă tabloidă (Ion M. Ioniţă, „Despre fake news numai de rău”).
Potrivit decanului Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA, Alina Bărgăoanu, expert în cadrul Grupului la nivel înalt pentru combaterea ştirilor false din cadrul Comisiei Europene, fake news este un amestec de fapte şi opinii, de pseudo-fapte şi interpretări extravagante, actualităţi şi istorioare din trecut, zvonuri, minciuni, poveşti, mituri, teorii conspiraţioniste, totul însoţit de caricaturi, fotografii, meme-uri, filmuleţe care ilustrează sau distorsionează textul.
Noutatea constă în fuziunea acestor elemente cu tehnologia, producând ceea ce am putea numi dezinformarea 2.0. Saltul de la dezinformarea 1.0 la dezinformarea 2.0 a fost făcut ca urmare a exploziei reţelelor sociale. Odată cu conectarea la mediul online, am devenit mult mai informaţi, dar nu neapărat şi mai bine informaţi. Am putea spune, chiar, că majoritatea dintre noi suntem mult mai bine dezinformaţi. Activitatea noastră pe Facebook oferă informaţii valoroase despre preferinţe, grad de pregătire, apartenenţe politice, religioase sau etnice etc., iar ulterior, primim informaţii selectate în concordanţă cu profilul nostru psihologic.
Informaţiile pe care le procesăm zilnic reuşesc să ne schimbe percepţiile cu privire la diverse evenimente şi ne determină să luăm decizii bazate mai mult pe sentimente şi mai puţin pe procese mentale. Concluzia este că oportunităţile tehnologice oferă posibilităţi nelimitate de manipulare a oamenilor, iar cei care produc şi diseminează fake news o ştiu cu siguranţă.
Iar dacă ne gândim că anumite grupuri organizate răspândesc în mod intenţionat şi sistematic ştiri false sau parţial false, pentru a-şi atinge diferite scopuri, de cele mai multe ori politice sau economice, atunci cu certitudine este necesar ca fiecare dintre noi să aibă un comportament responsabil atunci când vine vorba despre acceptarea şi diseminarea de fake news.
Verificaţi şi alte surse
Există câteva metode prin care vă puteți asigura că nu veţi deveni „victimele” fenomenului fake news. Verificarea unei ştiri (ex.„Decoctul de măceş vindecă turbarea!!!!”) poate fi un proces mai dificil decât producerea ştirii în esenţă, însă există soluţii simple prin care să identificaţi o ştire falsă, precum:
– verificaţi ştirea şi din alte surse, cum ar fi mass media tradiţionale (care promovează un jurnalism de calitate şi verifică ştirile înainte de a le posta);
– verificaţi dacă există în realitate autorul articolului, cercetătorul sau studiul invocate;
– încercaţi să găsiţi şi alte informaţii care să vă confirme ştirea (ce alte dovezi mai există);
– adresa site-ului care a postat ştirea este reală? Este vorba de cnn.com sau de cnn.co? Uneori sunt utilizate adrese care dau impresia că ar fi reale, diferenţa constând într-o literă.
Raluca Radu, profesor în cadrul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti, recomandă verificarea ştirilor prin intermediul site-urilor specializate (factual.ro, stop the fake), care analizează constant ştiri din mediul online, argumentând şi de ce sunt false.
Titluri alarmiste
De fiecare dată când citiţi titluri alarmiste („Conspiraţie mondială împotriva României!!!”), întrebaţi-vă care variantă este cea mai probabilă: ca povestea să fie adevărată sau autorul ei să aibă un interes ascuns şi să mintă. Citim superficial titlurile, avem impresia că am aflat ceva nou şi distribuim din obişnuinţă ştirile prietenilor, contribuind astfel la răspândirea fake news.
Răzvan Pintea, consilier pentru dezvoltare personală şi orientare în carieră, consideră că miracolele religioase sau pseudoştiinţifice sunt senzaţionaliste tocmai pentru că ne dau speranţă şi oferă soluţii în special atunci când ne confruntăm cu cele mai mari spaime cum ar fi frica de boală şi de moarte. Autorii acestor ştiri au cel mai probabil interesul de a atrage atenţia şi nu de a informa corect. Asta nu înseamnă că dacă un eveniment pare azi miraculos, automat este un neadevăr. Multe evenimente miraculoase din trecut au fost explicate ştiinţific în zilele noastre. Dar este nevoie de mai multe ingrediente, de explicaţii de la mai mulţi oameni de ştiinţă, de studii pe marginea fenomenului, de martori oculari etc. Rareori sunt îndeplinite toate aceste criterii.
Gândirea critică, la mare căutare
Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, recomandă să nu ne lăsăm influenţaţi de familie, de colegi sau de anturaj. Lipsa gândirii critice îi face pe oameni ca, la un moment dat, într-un context oarecare, să se confrunte cu lucruri pe care nu le vor înţelege şi vor putea fi manipulaţi. În ciuda ştirilor care vă apar zilnic distribuite de prieteni apropiaţi, întrebaţi mereu: De unde ştii asta? „De pe net” nu ar trebui să fie un răspuns suficient.
Nu treceţi cu vederea site-urile care dezinformează, nu le transmiteţi mai departe, raportaţi ştirea falsă pentru a trage un semnal de alarmă. Dacă aveţi prieteni care diseminează în mod constant fake news promovate de site-uri obscure încercaţi să le explicaţi fenomenul pentru a nu mai primi astfel de ştiri. Multe dintre ştirile false sunt propagate prin intermediul conturilor false, boţi (conturi controlate de un software) şi troli (persoane angajate să disemineze şi să comenteze pe marginea articolelor).
Daţi dovadă de exigenţă în selectarea surselor de informare. În acest proces ar trebui să primeze profesionalismul, experienţa şi politica editorială a sursei de informare, dacă aceasta a dovedit în timp că postează doar ştiri verificate, atunci ar trebui să permitem să ne alimenteze cu ştiri.
Grupurile care promovează un curent sau altul nu vor fi niciodată contaminate de „virusul adevărului”, întotdeauna vor susţine doar o parte de adevăr, vor interpreta şi vor răstălmăci faptele în avantajul lor.
O altă abordare a social media
Reacţiile noastre în mediul digital (like, share, react, comment, tweet, retweet, friend, unfriend, block, follow, unfollow) cresc şansele ca o ştire să ajungă la un nou cititor şi chiar să devină virală, fără ca nimeni să fie interesat sau să se întrebe dacă ştirea este reală sau nu.
Prin comportamentul nostru pe platformele de socializare amplificăm mesajele. Activitatea fiecăruia în mediul online ar putea fi supusă unui filtru cu ajutorul câtorva întrebări. Alina Bărgăoanu recomandă scepticism emoţional pentru reducerea dezordinii informaţionale şi consideră că am putea să ne întrebăm mai des: „De ce să distribui?”, „Am posibilitatea de a verifica veridicitatea?”, „Care sunt consecinţele distribuirii?”, „Ce fac dacă se va confirma că am distribuit o ştire falsă?”.
Abstract
Fake news is not a new phenomenon but a rebranded one with the support of technology. The fast development of the digital space provided us with a better understanding of the world thus we still need to learn how to behave in this environment in order to be safe and most important to avoid being manipulated by fake news.
Autor: Mihaela Bistriceanu
